Mâinile întinse reprezintă dureroasele nevoi ale lumii – foamea duhovnicească, foamea trupească, la a căror alinare suntem chemați să ajutăm prin ceea ce dăm, pentru că milostenia deschide mâna lui Dumnezeu.
Binefacerile noastre ne sunt cel mai adesea răsplătite, pentru că Dumnezeu, care este Părinte Bun şi Iubitor, nu uită pe cel care a rupt din puţinul său pentru a da şi celui lipsit, pentru a îmbrăca pe cel gol sau pentru a-l alina pe cel în suferinţă. În înţelepciunea poporului nostru milostenia este nemuritoare.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt rugători pentru noi şi mijlocitori înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt cinstiţi întocmai cu Apostolii pentru rolul deosebit pe care l-au avut ei în istoria creştină. Sfântul Împărat Constantin a fost cel prin care Dumnezeu a mijlocit libertatea creştinismului după o perioadă de trei secole de persecuţie.
Milostenia înfrumusețează viața, împacă toate neînțelegerile, limpezește ceea ce este încurcat, ușurează ceea ce e greu, înveselește ceea ce a trist și aduce bucurii atât celor asupra cărora se revarsă, cât și celor care o practică.
Regina Maria (1914-1927) a spus printre altele că: ”În vreme de necaz am învățat să mă rog.” Acest citat l-am văzut scris prin anul 1964 pe tăblia unei străni în paraclisul din cetatea mănăstirii, din Secul Neamțului.
În această lună, în ziua a douăzeci şi patra, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Simeon din Muntele cel minunat.
Printre altele, Cioran ne-a povestit și despre aroganța rugăciunii. El gândea, poate, cum n-a gândit nimeni. Și aș putea spune, că mai mult decât gândirea pe care a avut-o, a îndrăznit, nepermis de mult, așternând și pe hârtie ceea ce s-a frământat în creierul lui, plin de uriașe contradicții.
În această lună, în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadelor.
După cum se știe, Sfântul Serafim de Sarov, contemporan cu Sfântul Calinic, Grigore Dascălul și Nicodim Aghioritul, pentru a nu aminti decât pe cei mai importanți sfinți – dacă putem spune așa – din prima parte a veacului al XIX-lea, din Ucraina, România și Grecia, au fost cunoscuți din experiența și scrisul lor.
În această lună în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea sfântului mucenic Vasilisc, nepotul sfântului Teodor Tiron.
Dacă istoricul Eusebiu de Cezareea (sec. IV d.H.) nu ne-ar fi lăsat în Istoria Bisericească însemnările sale preţioase, acum am fi mult prea săraci în cunoaşterea adevărurilor din primele veacuri creştine.
În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea sfinţilor, măriţilor, de Dumnezeu încoronaţilor şi întocmai cu apostolii, marilor împăraţi Constantin şi mama sa Elena.
Uneori ești îndrituit să recunoști că Cioran a avut o mare cuprindere în scrisul, dar mai ales în cititul său. El a avut mai mult decât o bucurie a cititului. Cred că, a spune că a avut bucuria devoratului întru ale citirii, te apropii, cât de cât de adevăr.
În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea sfântulul mucenic Talaleu.
Fără doar și poate, Cioran a citit imens. Sigur, doar asta a făcut. Din preaplinul cititului, prin sita rațiunii sale, s-au cernut neguri și luminițe. El își punea întrebarea: de ce sfinții scriu așa frumos?
Pagina 227 din 400