În această lună, în ziua a treizecea, pomenirea Sfinţilor noştri părinţi şi mari dascăli ai lumii şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur.
Atributul bunătății divine presupune ca omul să și-l însușească și să-l manifeste în relațiile cu aproapele său. Omenia, precum și bunătatea arătate săracilor, văduvelor, străinilor, orfanilor și, în general, tuturor celor aflați în dificultate trebuiau să fie practicate din porunca Domnului.
Milostenia desăvârșită este aceea pe care ne-a arătat-o Hristos, care a răbdat moartea pentru noi, punându-ne tuturor o pildă și un chip ca și noi să murim pentru alții, nu numai pentru prieteni ci și pentru dușmani când vremea o cere. De la frica de Dumnezeu trece omul la bună cinstire și milostenie.
Averile nu se pierd când din ele se face milostenie săracilor, ci se transferă de pe pământ la cer, în înţelesul că milostenia sinceră şi smerită transformă averile materiale în lumina neapusă a faptelor bune, singura pe care omul o ia cu el în suflet când se mută la cer, după moarte, adică după despărţirea lui de lumea materială.
Mai mult decât oricând, într-o lume tot mai zbuciumată și în vremuri tot mai frământate, în care fragila ființă umană își află tot mai greu liniștea și pacea lăuntrică, în vremuri în care se răcește tot mai mult dragostea dintre oameni și comuniunea, faptele milei trupești se cer prelungite în fapte de înaltă noblețe și generozitate sufletească la adresa semenilor noștri.
Cu purtarea de grijă şi cu îndemnul permanent al Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, în Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului se desfăşoară activităţi de binefacere, milostenie şi sprijin pentru persoanele defavorizate din punct de vedere social.
Când totul era pregătit pentru Sfânta Liturghie, urmând să fiu hirotonit întru preot, Episcopul Teofil, dintr-o simplă ochire a văzut pe o măsuţă un aparat de înregistrare – magnetofonul promis de George Bălan – şi, după obiceiul său, acrit peste măsură, zice în şoaptă, să se audă doar de cei din apropiere:
În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea aducerii moaştelor sfântului sfinţitului mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu (Teoforul).
Mult mai târziu aveam să aflu de ce Episcopul Teofil m-a pus la rugăciune mai îndelungată. Cu câteva zile mai înainte, un alt candidat la celibat a cerut să fie hirotonit.
În această lună, în ziua a douăzeci şi opta, pomenirea preacuviosului nostru părinte Efrem Sirul.
Aşteptând să-mi vină rândul la hirotonie, la Căminul Preoţesc a fost găzduit şi un părinte, însoţit de feciorul său, cu care venise să dea examen la Universitatea din Cluj.
În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea aducerii moaştelor celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului.
Cine se putea gândi vreodată, că George Bălan, muzicologul, profesorul universitar şi scriitorul consacrat, om de multă carte, absolvent al şcolilor din Piteşti, avea să joace un oarecare rol în viaţa celui care avea să ajungă, peste ani, arhiereu chiar în spaţiul argeşean.
În această lună, în ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea cuviosului nostru părinte Xenofont, a soţiei sale Maria şi a fiilor lor Arcadie şi Ioan.
Fiind făcut după chipul Stăpânului său, omul este dator să sădească în inimă sămânţa milei creştine. Din acest punct de vedere, mila nu este numai o însuşire dumnezeiască, ci şi una dintre virtuţile cu care se încununează adevăraţii creştini, podoabă nepreţuită şi fântână nesecată a veşnicelor bunătăţi.
Pagina 348 din 400