În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea Sfântului Mitropolit Dosoftei
Parohia Prundu I din municipiul Piteşti, ocrotită de Sfântul Ierarh Spiridon, a îmbrăcat astăzi haine de sărbătoare.
Iar ca ultim episod bălţăteştean voi aminti, că nu prea mi-au fost la inimă, directorii de şcoală. Cei de la Bălţăteşti, că au fost vreo trei-patru în trei ani, erau măcinaţi de ideologia ateo-comunistă, care se aşeza pentru multă vreme pe faţa României.
În această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, făcătorul de minuni.
Înainte de a încheia „amintirile” de şcolar la Bălţăteşti, voi arăta un episod aparte. La şcoală se pomenea mereu că nu este Dumnezeu.
În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Daniel Stâlpnicul.
Creştinul cu suflet bun, milostiv, are lângă el ogor de semănătură (ogorul îl reprezintă nevoiaşii), și trebuie să semene şi din seminţe puţine (milostenie după putere), ajungând să culeagă roade multe (plată multă de la Dumnezeu). Milostenia duce la iertarea păcatelor şi la vindecarea rănilor conştiinţei, întoarce sufletul de la moarte şi-l face să fie moştenitor Împărăţiei Cerurilor.
De ce sar oamenii în ajutorul semenilor aflaţi în suferinţe, neputinţe? Pentru că unii oameni mai au suflet, mai au dragoste în inimile lor, mai au milă de semenii lor, mai cred în Dumnezeu. Ba mai mult, consideră că liniştea interioară proprie presupune mai puţină suferinţă pentru semenii noştri.
Cu purtarea de grijă şi cu îndemnul permanent al Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, în Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului se desfăşoară activităţi de binefacere, milostenie şi sprijin pentru persoanele defavorizate din punct de vedere social.
Cât de bine şi cât e de frumos să ai milă în sufletul tău. Numai atunci vom putea înţelege cu adevărat necazul şi suferinţa celui de lângă noi. Numai atunci, vom putea spune că ne-am adunat „comoară în ceruri” pe care „nici molia nu o strică, nici furii nu o sapă şi nu o fură”.
Milostenia izbăveşte din moarte şi nu te lasă să cobori în întuneric, este răsplata vieţii veşnice. În acest sens să luăm ca pildă, apa care stinge focul. Păcatul are forţa focului, dar milostenia are forţa apei: „ Apa va stinge focul arzător şi milostenia va curăţi păcatele“ (Iisus Sirah 3:29).
Fiind făcut după chipul Stăpânului său, omul este dator să sădească în inimă sămânţa milei creştine.
Porunca Mântuitorului „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!” nu semnifică măsura iubirii, ci identificarea fiecăruia dintre noi cu semenii noștri, pentru că toți creștinii alcătuiesc un trup.
Omul poate arăta dragoste către Dumnezeu prin milostenia faţă de aproapele. Când Domnul Hristos locuieşte în noi, suntem milostivi, iar dacă am nedreptăţit pe cineva, dăm înapoi cu prisosinţă. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu!
Pagina 361 din 400