După ce, în toamna anului 1916, trupele României, intrată în Primul Război Mondial de partea Antantei, dezrobiseră o parte a Transilvaniei, balanța războiului s-a întors brusc în defavoarea noastră. Coroana, Guvernul și o mare parte din instituții s-au retras în Moldova.
Pe timpul păstoririi Patriarhului Teoctist, un sfert din ierarhii Sfântului Sinod şi-au început călătoria în frumuseţea lumii nevăzute.
Sfântul Pavel, marele Apostol al neamurilor, cel care a călătorit până la al treilea Cer, din mila lui Dumnezeu, adresându-se creștinilor din Corint, le-a scris din adâncul inimii: „Nu știți oare că sfinții vor judeca lumea...și chiar pe îngeri?” (I Corinteni 6, 2-3).
Când m-am gândit să devin călugăr la Sihăstria, prin anul 1964, am fost respins. Era mare spaimă cu Decretul 410 din anul 1959. Nimeni nu mai îndrăznea să primească pe cineva tânăr în mănăstire.
Fiind la lucrările Sfântului Sinod, din decembrie 1989, auzeam că la Timişoara este mare tulburare. Era pe 17 decembrie. Se spărgeau vitrine, se vandaliza totul. Ion Cumpănaşu, Preşedintele Departamentului Cultelor, se dusese acolo de urgenţă ca să potolească pe credincioşii maghiari şi români, care apărau pe pastorul Laszlo Tokes.
Cutremurul din anul 1977, scuturase şi biserica de pe coasta satului Noapteş. Era drojdită, cum se spune în Maramureş, adică făcută zob. De atunci s-a închis pentru a nu pune în primejdie pe credincioşi.
Aminteam că, în ajun de Sfântul Nicolae, am încheiat cu lucrările la şantierele de zidire şi consolidare a bisericilor şi monumentelor istorice. Mănăstirea Brâncoveni, cu cel mai mare şantier din judeţul Olt, în timp de iarnă se „odihnea” pe dinafară. Pe dinlăuntru era ca şi în stupul cu albine.
Aşa a fost “botezat” preotul Gheorghe Bărănescu, parohul din Tutana. Personaj extrem de controversat. Egal doar cu sine. Nemulţumit de cei din jur. Mereu într-o trepidaţie greu de stăpânit.
În perioada celor cinci ani, cât am lucrat în Episcopia Râmnicului şi Argeşului, adică exact 60 de luni, din care 15 au fost iarnă, programul de restaurare, consolidare şi zidire nu înceta. Una din realizările cele mai mari şi valoroase a fost restaurarea picturii de la Mănăstirea Cozia.
Cred că, dintre lucrările mai deosebite iniţiate în Eparhia Râmnicului şi Argeşului, a fost, desigur, consolidarea Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, din oraşul Curtea de Argeş, monument unic la noi în ţară, prin importanţa lui istorică şi religioasă, din secolul al XIV-lea.
Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine ești Doamne. (Psalmul 22, 3-4)
În aceste vremuri de grele încercări pentru sănătatea oamenilor de pe fața întregului Pământ, în care de doi ani zile ne confruntăm cu pandemia declanșată de noua boală molipsitoare - Coronavirus Covid-19 – care a condus la decesul multor oameni, dar și la instaurarea fricii și a temerii în rândul populației, avem obligația creștinească, ortodoxă și românească, să ne sârguim în a înmulți rugăciunea, pocăința și iubirea milostivă pentru semenii noștri aflați în situații dificile sau care necesită ajutorul nostru.
Întotdeauna, când a fost timpul de a scrie despre oameni şi evenimente, m-a cuprins îngrijorarea cum să fie acel material, pentru a reflecta adevărul ca bobul de rouă în care raza soarelui străluceşte.
Înainte de a veni evenimentele sângeroase din anul 1989, cu nouă luni mai înainte, cu ajutorul lui Dumnezeu, a protoiereului Emilian Stănescu de Câmpulung-Muscel şi a lui Petre Crăciunescu, Directorul Departamentului Cultelor, s-a reînfiinţat Mănăstirea Negru Vodă, cu primul ei stareţ, Arhimandritul Vichentie Punguţă.
Episcopul Gherasim, aproape în fiecare an, în iulie, trăgea câte-o raită prin Germania. Locul predilect era Regensburg, la un Institut Teologic Catolic cu privirile îndreptate spre Est.
Într-una din zile sunt chemat la Piteşti, la cabinetul vicepreşedintelui Nicolae – un bonom – pentru a mă întreba, dacă ştiu ce este cu fluturaşii aruncaţi prin Rucăr, de către neoprotestanţi. De faţă era şi secretarul Ion Stana, om atât de cumsecade, cum n-am prea văzut pe drumurile mele.
Pagina 73 din 106