Trebuie să recunosc că, plecând de la Sinaia, n-au prea plâns, pe rupte cei de acolo, dar nici cei de la Cernica nu s-au bucurat, de să le plesnească inima de fericire când m-au văzut!
Marea noastră profesoară, Zoe Dumitrescu Buşulenga, literată până-n măduva oaselor şi mai târziu monahia Benedicta, a venit într-o vizită, cu nu ştiu care delegaţie, pe linie de cultură.
Că tot începutul are şi un sfârşit, este o poveste tare veche şi dureroasă. Pe la începutul anului 1981, Patriarhul Iustin vine din nou la Mănăstirea Sinaia.
În această frumuseţe a lumii văzute, omul, capodoperă ieşită din mâinile lui Dumnezeu, alcătuită ingenios, din trup şi suflet, îl întâlnim în fiecare zi pe cărările vieţii, pe unde ne purtăm paşii.
Înainte de a pleca de la Sinaia, aş aminti de câţiva oameni, care au avut un mare rost la bunul mers al mănăstirii.
Duminica Mare, cum se mai spune pe la noi, este Duminica Rusaliilor, adică Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostolii Domnului și întreaga fire, precum și ziua Întemeierii Bisericii Creștine.
Fiind stareţ la Sinaia, din când în când, din munţii Bucegi coboram între apele Cernicăi. Îmi era dor de Sfântul Calinic, de slujbele care curgeau ca mirul peste stihiile lumii. Acolo erau călugării care stăteau la sfat cu veşnicia.
Printre vizitele mai importante la Mănăstirea Sinaia este de reţinut cea a Preşedintelui Franţei, Valery Giscard d’Estaing.
Când terminasem restaurările şi toate erau gata la Mănăstirea Sinaia, vine Patriarhul Iustin într-o vizită de lucru. Împuternicitul de Culte, M. Dănescu, mi-a spus cu mult înainte, că ar vrea să i se acorde o audienţă, de doar zece minute, când Patriarhul va sosi în zonă.
În administraţie, oricât te-ai feri mai faci şi boacăne. Securitatea locală, în frunte cu comandantul Nanu, îşi exprima mereu nemulţumirea că nu au siguranţa că în mănăstire nu se adăpostesc şi niscaiva infractori, printre cei care vin aprobaţi de Arhiepiscopia Bucureştilor.
Secretarul unei instituţii este o persoană foarte importantă. Pe la secretariat trece apa care pune în mişcare întreaga moară.
Printre lucrările mari de la Mănăstirea Sinaia se număra şi restaurarea picturii şi văruirea bisericii pe dinafară.
Barem o dată în viaţă se merită să vezi Sinaia. Oraş montan, mănăstire din 1695, ctitoria spătarului Mihai Cantacuzino, Castelul Peleş, telecabina care te duce la cota 2000 fără oboseală şi până la Vârful Omul.
La Bucureşti mergeam adesea pentru treburi, cu trenul. Era o bucurie mare. Vedeam munţi, văi, ape, flori, brazi, păsări, oameni liniştiţi şi copii zburdalnici.
Cu alt prilej, Carmen Stănescu şi Damian Crâşmaru, artişti de seamă ai teatrului românesc, s-au gândit să cunune pe o colegă de breaslă. Cum nici ei nu erau cununaţi religios, nu puteau cununa pe Magda. Trebuia ca mai întâi ei să fie cununaţi.
Pagina 81 din 106