Este greu să uiţi pe anumiţi oameni care, atunci când eşti încolţit, încearcă să te ajute. Vestea răfuielilor de la Căldăruşani s-a dus peste tot. Mănăstirile vuiau de noutatea scandalului.
Când eram prunc şi mergeam cu mama la schituri şi mănăstiri, am auzit o călugăriţă de la Văratic cum îi povestea mamei despre un păcat îngrozitor numit hulă. Nu pricepeam mare lucru dar îmi dădeam seama, din cele povestite de călugăriţă, cu atâta of şi năduf, ba şi cu lacrimi, că este ceva complicat şi greu de biruit.
Cu toate jongleriile veniaministe de a se tot amâna venirea anchetei, într-una din zile, la Căldăruşani, apare Exarhul mănăstirilor, Paulin Lecca şi Vasile Diaconescu, Inspectorul Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, însoţiţi de un inspector delegat de la Departamentul Cultelor, pe nume George Cârstoiu.
Îmi aduc bine aminte de noroaiele cele straşnice pe care le-am călătorit în prima parohie din Transilvania, Tioltiur numită. Erau 9 km., de drum infernal între Iclod şi Tioltiur pe care-l făceam încălţat în cizme de cauciuc.
Patriarhul Justinian nu anunţa vizitele. Te trezeai cu el dis-de-dimineaţă. Prin jurul orei şapte, un monah vine în fuga mare trimis de Veniamin.
Sfântul Ioan Scărarul s-a numit după scrierea sa, ajunsă celebră, „Scara”. Din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, avea să se nască prin anul 579, fiind contemporan cu un alt personaj celebru, Sfântul Maxim Mărturisitorul.
După depunerea documentului de plângere la Patriarhia Română au început apariţiile lucrătorilor de la Securitatea Română.
Doresc dintru început să fac un paralelism între Sfântul Calinic de la Cernica şi Auguste Comte.
Sfânta Maria Egipteanca se năştea prin anul 375 din părinţi bogaţi. La 12 ani îşi începe viaţa de scădere morală, ducând în toate ispitele tinerii dornici de petreceri scandaloase. Era de o mare frumuseţe şi pe la 15-16 ani ajunsese celebră prin comportamentul ei de fiecare zi.
La aproape un secol de la Alexandru Ioan Cuza, cu secularizarea sa, un alt dezastru, Decretul 410/1959, avea să se aştearnă, ca o umbră întunecată, pustiul care a distrus continuitatea în viaţa monahală.
De mic copil, auzind pe tatăl meu deseori pronunţând cuvântul Dumnezeu, inima mi se umplea de o mare bucurie şi mă simţeam în deplină siguranţă.
Gândul cu care am venit la Căldăruşani, din Maramureş, a fost cel al intrării în monahism. Aşa am gândit de mic, aşa am dorit eu, ca să împlinesc golul lăsat prin plecarea primului călugăr de la Mănăstirea Neamţ, pe care l-am văzut plângând, când eram la săpat de cartofi în grădina seminarului.
Auzeam pe acasă, din când în când şi mai ales atunci când mergeam la stânile cu oi, pe unii ciobani sau pe văcarii de la sate, pronunţând un cuvânt care nu-mi bucura auzul.
Când ne-am întors, la stăreţie era veselie mare. Adriana şi Tatiana se perpeleau la sobă, Nichita paharnicul se pregătea să sloboadă din bărdacă licoarea de la Ceptura, iar Veniamin cu Atanasie, în şoaptă, pregăteau noi debarcări.
Cuvine-se cu adevărat, să zăbovim încă asupra postului mai sever pentru cei care am căpătat o oarecare greutate, rotunjindu-ni-se pântecele mai mult ca în zilele obişnuite.
Pagina 85 din 106