Epistola lui Ieremia este o scrisoare adresată poporului iudeu, ca un avertisment de ţinut minte. Cea mai mare ispită era, desigur, căderea în idolatrie. Ca să nu cadă în păcatul închinării la idoli, le arată din vreme pericolul.
Materialul cercetat şi tălmăcit de specialişti asupra vieţii lui Neagoe Vodă Basarab, de la începutul vieţuirii sale în această frumuseţe a lumii văzute şi până la trecerea în Ţara de peste veac, este imens şi te transpune într-o lume plină de frumuseţi şi vrednicii, dar şi încercări, uneori, peste puterile omului de a fi învinse, dacă nu are „ajutorul de sus, de la Părintele Luminilor!”
Despre Baruh se spune că a fost tahigraful (secretarul) marelui profet Ieremia. El scrie o carte pe care o citeşte regelui Iehonia, captiv în Babilon. Scopul scrierii era de a fi trimisă, ca mângâiere, poporului evreu, rămas în grele suferinţe, în Ierusalim.
„Sofonie” şi nu Sofronie, cum mai spunem din viteza rostirii, înseamnă, în traducere „scutul Domnului” sau „Domnul ocroteşte”.
Iudita este o eroină a zbuciumatului popor evreu, care caută mântuirea peste tot.
„Avacum” vine din transcrierea grecească a cuvântului din limba ebraică „Habacuc”, care în traducere înseamnă „îmbrăţişare”.
Această carte a lui Tobit este bună de citit, folositoare pentru viaţă, după cum veţi vedea. Tălmăcitorii spun că Tobit ar fi un fel de cod moral scris în captivitatea babilonică, din cetatea Ninive, capitala Asiriei.
Etimologic, „Naum”, după fericitul Ieronim, înseamnă „mângâiere”, numire destinată celui care avea să mângâie poporul Israel şi mai ales pe locuitorii din cetatea Ninive.
Specialiştii întru tălmăcirea Vechiului Testament, spun că despre persoana lui Maleahi nu se ştie nimic, iar numele de Maleahi ar fi un apelativ, mai ales că în primul verset zice: „Povara cuvântului Domnului către Israel prin mâna îngerului Său; puneţi-o la inimă!” Cum înger înseamnă: vestitor, mesager, deducem sensul numelui „Maleahi”.
Cartea Profetului Iona cuprinde patru capitole. Tălmăcitorii consideră această carte a lui Iona, plină de ciudăţenii.
Ca şi profetul Agheu, Zaharia s-a născut în exilul babilonic. Edictul lui Cirus avea să aducă bucurie generaţiilor care au suferit de dorul casei şi al ţării unde s-au născut moşii şi strămoşii neamului Israel.
În rostirea din limba ebraică, numele de Obadia sau Avdia, se tălmăceşte prin „servul lui Dumnezeu”. În Septuaginta îl găsim sub forma Avdias (de unde românescul Avdia), în timp ce, în versiunea Vulgata, vom găsi numirea de Abadias.
Cuvântul „Agheu” sau „Haggai” (din evreieşte) se traduce prin „sărbătoare”, semn că ar fi fost născut într-o zi importantă, de sărbătoare, aşa cum ne-am născut fiecare dintre noi. Orice naştere este o minune în lume şi deci, cea mai mare sărbătoare.
Chemarea la lucrarea profetică a lui Ioil a fost în perioada anilor 810-750 î. H., iar numele Ioil înseamnă: „Iahve este Dumnezeu”, el fiind originar din Regatul de Sud (Iuda), acolo desfăşurându-şi activitatea.
Când mă gândesc la Sfântul Antim Ivireanul, alesul cărturar şi scriitor în slovele de aur ale cuvântului românesc, mintea mă duce la anul 1650, când Dumnezeu a binecuvântat naşterea pruncului, de neam georgian, care va deveni cel mai luminat mitropolit al Ţării Româneşti până în secolul al XVIII-lea.
Pagina 98 din 106