„Avacum” vine din transcrierea grecească a cuvântului din limba ebraică „Habacuc”, care în traducere înseamnă „îmbrăţişare”. Cartea a fost scrisă în anii 609-608 î. H. Citind Cartea profetului Avacum vom desprinde din texte, că autorul, în cele trei capitole, alcătuite cu deosebită grijă, se arată ca un bun cunoscător al meşteşugului poetic, cu deosebire.
În jurul anului 740 î. H., Dumnezeu a chemat pe Amos la lucrarea profetică în oraşul Betel, care a devenit un centru al idolatriei. După cum se ştie, progresul material atrage aproape întotdeauna după sine o amară decadenţă morală.
Etimologic, „Naum”, după fericitul Ieronim, înseamnă „mângâiere”, numire destinată celui care avea să mângâie poporul Israel şi mai ales pe locuitorii din cetatea Ninive. Trebuie să amintim că Asiria a fost secole în şir o permanentă ameninţare asupra poporului evreu.
Începem astăzi, cu ajutorul și binecuvântarea Bunului Dumnezeu, un Nou An calendaristic, punând început bun vieții noastre de zi cu zi.
Cartea Profetului Iona cuprinde patru capitole. Tălmăcitorii consideră această carte a lui Iona, plină de ciudăţenii. Iona, fiul lui Amitai, se presupune că a trăit în jurul anului 760 î. H., pe vremea regelui Ieroboam al II-lea.1
Dezastrul ocupării Ierusalimului din anul 587 î. H., avea să-l găsească pe Daniel în anii prunciei. Sufletul avea să i se cutremure de cele ce vedea pe viu. Viaţa lui urma să fie una foarte importantă, având asistenţa lui Dumnezeu.
În rostirea din limba ebraică, numele de Obadia sau Avdia, se tălmăceşte prin „servul lui Dumnezeu”. În Septuaginta îl găsim sub forma Avdias (de unde românescul Avdia), în timp ce, în versiunea Vulgata, vom găsi numirea de Abadias.
Anul 587 î. H., avea să fie un an nenorocit pentru „poporul ales”. Nabucodonosor va cuceri Ierusalimul şi dărâmând templul, va jefui toate odoarele şi va deporta o parte a populaţiei.
Omenirea, în memoria ei, trebuie să păstreze anumite stări de suflet care au hotărnicit pentru totdeauna viața pe care și-a consumat-o în decursul timpului.
Plângerile lui Ieremia se numără, pe drept cuvânt, printre marile bijuterii poetice ale Vechiului Testament, carte care în limba ebraică se numeşte Eca, ceea ce în traducere înseamnă: „Vai, cum” (apud Valeriu Anania).
Chemarea la lucrarea profetică a lui Ioil a fost în perioada anilor 810-750 î. H., iar numele Ioil înseamnă: „Iahve este Dumnezeu”, el fiind originar din Regatul de Sud (Iuda), acolo desfăşurându-şi activitatea.
Este emoţionant să te ştii chemat de Dumnezeu, din pântecele mamei tale, aşa cum scrie Profetul Ieremia: „Fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând: De când încă nu te plăsmuiai în pântece te ştiu şi mai înainte de a fi ieşit din pântece te-am sfinţit, profet pentru neamuri te-am rânduit.”1
Numele Miheia se traduce prin: „cine este Domnul?” El a fost contemporan cu Isaia proorocul, exercitându-şi lucrarea profetică între anii 740-700 î. H. El făcea parte, spre deosebire de Isaia, din pătura săracă şi modestă a păstorilor de oi, deci un ţăran vârtos de al cărui mesaj erau vizaţi cei săraci şi umiliţi.
Dreptmăritori Creștini și Creștine,
În timpul viețuirii mele în frumusețea acestei lumi văzute, m-am gândit și mi-am așezat starea inimii și a sufletului, între doi poli principali: Nașterea și Învierea!
Anii de profeţie ai lui Oseia au fost între 760-722 î. H., Oseia însemnând în traducere: Dumnezeu mântuieşte. Cartea lui Oseia se pare a fi una cu iz simbolic, prin care se anunţă prăbuşirea regatului şi a suveranilor, aceasta întâmplându-se în anul 731 î. H. Astfel, Oseia este primul profet care „lansează alegoria mariajului dintre Iahve şi fiii lui Israel; aceştia din urmă prostituându-se cu „dumnezei străini”, adică, cu zeităţile cultelor idolatre”.
Pagina 44 din 106