Ca orice stare deosebită – și viața lăuntrică – este o plinătate de Har în lucrul duhovnicesc, ceea ce stârnește invidia celor care pândesc greșelile altora și acuză de lene și inactivitate, pe cei care s-au pus la adăpost de eforturile fizice de fiecare zi.
Parcă îți vine să mai trăiești atunci când vezi că, în gândirea mondială a fost așezată, ca o floare în glastră o zi, parcă mai frumoasă decât toate florile din lume: Ziua Mondială a Faptelor Bune!
Tot mereu mă gândesc la ceea ce a dorit Duhul Sfânt, să ne spună nouă prin cuvintele lăsate prin versetul biblic: „Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!”
Ca să fie limpede pentru viața noastră, nu vom neglija faptul că Domnul Dumnezeu ne cere să nu lucrăm doar pentru mântuirea noastră, ci și la mântuirea aproapelui nostru.
Să fii cel mai iubit dintre pământeni, cum a zis Marin Preda, nu este o treabă deloc uşoară, darămite a fi cel mai iubit sfânt din lume, cred că nu este mai puţin uşor, ci dimpotrivă.
Ținta noastră ca viețuitori pe lumea aceasta este realizarea unui mod de viață, în centrul căreia va trebui să troneze Domnul nostru Iisus Hristos, care stăpânește într-un suflet atunci când acesta voiește să-L urmeze în toate cu dumnezeiască dragoste.
După cum se știe, mai mult sau mai puțin, despre viața lăuntrică, nu se prea vorbește, rămânând o atitudine creștină de valoare, care se observă și se împărtășește cu mare grijă.
Nu mai este nicio îndoială, că paza inimii nu stânjenește lucrarea noastră, ci dimpotrivă o împlinește, pentru că nu mai lucrăm noi de capul nostru, ci se lucrează după voia Domnului Dumnezeu!
Se mai spune că viața lăuntrică ar fi o rara avis – un fel de pasăre rară – și că ar fi greșit concepută și gândită și chiar puțin cunoscută în istoria timpului. Dar și mai pe scurt, a spune că e puțin cunoscută, ea este disprețuită, luată în râs și batjocură chiar de către cei care ar trebui să aibă o viață lăuntrică ireproșabilă.
De cele mai multe ori, cu oarecare grijă, dacă ne facem un examen de conștiință, ne putem întreba în taină sau în fața Duhovnicului Suprem, dacă am ajuns la statura de om, cu viață lăuntrică așezată și înțeleaptă.
Zidirea vieții lăuntrice pe temelii tari, ne asigură nouă, aici pe pământ, o împărtășire de har, care ne aduce bucuria unei fericiri pământești și cerești.
Starea de lâncezeală, aveam să scriu de igrasie sau de reumatism, atacă cu predilecție sufletul și trupul; igrasia atacă zidurile și reumatismul atacă structura bietului om, neatent cu viața lui, ignorând grija de a fi atent cu fragilitatea trupului omenesc.
Despre viața lăuntrică se citește în cărțile de spiritualitate din Răsărit și din Apus, cu același interes duhovnicesc. Casian și Dionisie, dobrogenii, au căutat, ca și arheologii, locurile din Europa, Asia și Africa, acele puncte speciale, vetre de trăire duhovnicească de înaltă ținută cărturărească și de trăire, după Tradiția biblică și Patristică.
Întreita poftă (pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții), toate aceste stări izvorâte din păcatul strămoșesc și, din păcate, reînnoite de păcatele noastre personale, produce în inima și viața noastră sămânța morții, potrivnică vieții trăite în Iisus Hristos.
M-am bucurat din toată inima când am citit și recitit o cugetare de rădăcină „românească”, deși este potrivită tuturor popoarelor care sunt și rezistă, adică: „Avem mereu aceeași vârstă în interior!”
Pagina 46 din 106