Viața noastră este bântuită de trei uragane nimicitoare. Care sunt uraganurile acestea înfricoșătoare?
Cine nu știe, oare, ce înseamnă Viața, pe care ne-a încredințat-o Domnul Dumnezeu, fiecăruia dintre noi, ca un dar de cel mai mare preț, pentru o perioadă de timp?
Cea mai mare greșeală pe care o facem aproape fiecare dintre noi (cine nu o face, să nu-și facă probleme!) este aceea că noi găsim mereu motive de a critica (asta este mai ușor!), dar mai ales de a judeca fără cruțare pe oricine ne vine mânia sau, pur și simplu, din meteahna de a critica și a judeca fără discernământ, cu motiv sau fără motiv, începând cu casnicii noștri și terminând cu ultimul vagabond zdrențăros, cum se mai întâlnesc pe cărările vieții.
În Biblie, care are în cuprinderea ei mai multe cărţi, ordonate cronologic, Cartea Iov ocupă locul optsprezece. Iov cel bogat, puternic, drept şi neprihănit, a fost principe al ţinutului Uz, spaţiu situat la hotarul dintre Indumeea şi Arabia.
Așa scria marele mitropolit al Țării Românești, Sfântul Martir Antim Ivireanul, în Didahiile sau Predicile sale. Vom avea acum prilejul să citim limba românească de sute de ani, exact așa cum o scria Sfântul Antim și cum o ascultau Domnul Țării, boierii și creștinii.
Estera, nepoata de frate a lui Mardoheu, care nu a plecat cu Ezdra la Ierusalim, era de o mare frumuseţe şi, prin concurs, ajunge soţia regelui Xerxe I (486-465 î. H.) care se mai numea Artaxerxe sau Ahaşveroş în versiunea ebraică.
Toma de Kempis sau Toma al Câmpului în cartea sa „Urmarea lui Hristos” ne arată, aproape la fiecare pagină, drumul care ne poate duce pe Cărările Mântuirii. Citind cartea, găsim soluții și răspuns la toate situațiile și problemele pe care le întâmpină majoritatea fiilor acestui Pământ zbuciumat, care zboară în Univers de miliarde de ani, cu o viteză constantă și continuă.
Atât în versiunea ebraică, precum şi în cea a Septuagintei, cărţile Ezdra şi Neemia formau o singură carte, adică două părţi ale uneia şi aceleiaşi cărţi, scrise după captivitatea babilonică.
Cine poate ataca viața lăuntrică, viața noastră de bază? Trei ar fi vrăjmașii de care trebuie să ne pregătim pentru a fi izgoniți, mai ales că sunt înlăuntrul casei noastre.
Septuaginta, adică Biblia sau Sfânta Scriptură este aceea care a cuprins în canonul ei cele două cărţi sub denumirea de Paralipomena, ceea ce înseamnă din limba greacă „a omite”, „a lăsa de o parte”. Adică, putem înţelege mai desluşit, „ceea ce nu s-a spus”, ele fiind o completare la cele patru cărţi ale Regilor despre care a fost vorba.
Oricum, până la urmă, viața noastră intră într-o stare de saturație. Încet-încet, toate ale vieții încep să capete o nouă ipostază de a ne gândi la nimicnicia vieții, oricât ar fi de optimistă și plină voința de a ne împlini planurile pe care ni le facem.
După cum este pe lumea aceasta şi fiul lui David, Adonia, văzând că tatăl său este bătrân şi bolnav, a încercat să ajungă rege prin uzurpare. Văzând David faptele sale, îl rânduieşte drept succesor al său pe Solomon, fiul născut din Batşeba, fosta soţie a lui Urie.
Viața lăuntrică nu se poate realiza dacă nu folosim cele mai puternice mijloace pentru a câștiga această viață lăuntrică, dacă nu avem o credință precisă și sigură, despre prezența activă a lui Iisus în viața noastră, iar această prezență să fie o realitate vie, care să pătrundă în toate fibrele noastre.
Din Studiul Vechiului Testament desprindem că cele patru cărţi ale Regilor cuprind istoria instituţiei monarhice. Perioada de o jumătate de mileniu, mai bine zis 453 de ani – începe de la 1040 î. H. (debutul activităţii lui Samuel) şi se sfârşeşte la 587 î. H. (dărâmarea Ierusalimului şi începutul robiei babilonice), când s-a consumat o tragedie fără pereche în viaţa poporului evreu.
Când ne gândim și scriem despre Viața lăuntrică, în fața noastră ne apare chipul unei vieți care s-a împărtășit, deja, din Chipul cel Mare al lui Iisus Hristos, Domnul.
Pagina 47 din 106