La finalul Sfintei Liturghii, prin semne, săvârșite la biserica persoanelor cu deficiențe de auz din Pitești, din cadrul Parohiei Mavrodolu, a fost desfășurată o cateheză în limbajul mimico-gestual religios – cuvânt de învățătură – despre Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos – Crăciunul.
În cei ce stăpânesc mila și adevărul, în aceștia stăpânește și tot ce e plăcut lui Dumnezeu. Căci adevărul nu judecă pe nimeni fără milă, iar mila nu se îndreaptă cu iubire spre niciun om fără adevăr.
Milostenia înseamnă solidaritate în suferința aproapelui, manifestată atât față de trup, cât și față de suflet, facerea de bine și purtarea nevoințelor aproapelui, cum îndeamnă Sfântul Apostol Pavel: ”Purtați-vă nevoințele unii altora și veți împlini astfel, Legea lui Hristos.” (Galateni 6, 2).
Milostenia este calea sigură ce duce la Dumnezeu, El Însuși recomandându-ne să fim milostivi: "Fiți deci milostivi, precum și Tatăl vostru Cel ceresc, milostiv este" (Luca 6, 36). Mântuitorul amintește virtutea milosteniei în legătură cu desăvârșirea: "De voiești să fi desăvârșit, mergi, vinde averile tale și le dă săracilor și vei avea comoară în cer" (Mt. XIX,21).
O vorbă românească spune că cine nu are bătrâni să-şi cumpere. Bătrânii adună la un loc înţelepciunea şi experienţa izvorâtă din nenumăratele zile cu care au fost îngăduiţi de la Dumnezeu şi sunt gata să o dăruiască, mai departe, copiilor şi nepoţilor. Pentru aceste virtuţi, şi pentru altele, se cuvine, după cum ne învaţă marele duhovnic arhim. Ioanichie Bălan, să le purtăm "aceeaşi grijă ca părinţilor noştri trupeşti".
Milostenia este porunca lui Dumnezeu, a cărei împlinire este dorită de El mai mult decât jertfele și arderile de tot: ”Milă voiesc, iar nu jertfă”. Despre cineva care manifestă empatie față de cel întristat se spune că are inimă bună, că este un cu inimă.
Ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!” (Isaia 1, 17). Astfel vom putea fi auziţi, chiar de am avea mâinile în jos, chiar de n-am grăi nimic, chiar de n-am cere. Acestea deci să le facem, ca să ne învrednicim de bunurile făgăduite nouă, prin Hristos Iisus, Domnul nostru.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne vorbește despre ”regina virtuților” – milostenia, astfel: ”Dă celui sărac și chiar dacă tu taci, la judecata viitoare nenumărați semeni vor vorbi pentru tine, fiindcă milostenia te apără.”
Deși se invocă mereu posibilitățile materiale reduse, nu aceasta este principala cauză a neîmplinirii faptelor de milostenie, ci nepăsarea. Nepăsarea pare că ne acaparează pe tot mai mulți. Nu ne mai interesează ce se întâmplă la un pas de noi, nu ne mai sensibilizează suferința aproapelui, rămânem surzi și orbi la nevoia celuilalt, totul este pentru noi și despre noi.
În tezaurul spiritual al omenirii, dezideratul prieteniei absolute – ca exigenţă a condiţiei umane – îşi găseşte, cred, expresia cea mai impresionată în mesajul lăsat de Iisus din Nazaret: “Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca viaţa lui să şi-o pună pentru prietenii săi.” (Ioan, 15, 12-13).
În ziua de 28 noiembrie 2022, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Curtea de Argeș, în care parohiile din cercul nr. I pastoral: Albești Pământeni, Albești Ungureni, Bărăști, Brătești, Cicănești I, Dobroț, Înălțarea Domnului, Satu Nou, Sfinții Împărați, Sfântul Vasile și Sfinții Voievozi, au oferit credincioșilor pachete cu alimente.
Bunătatea și omenia vindecă latura sufletului de deznădejde și de suplinește lipsa, postul risipeșțe poftele cele trecătoare, și înnobilează virtuțile cele nemuritoare, iar rugăciunea curăţeşte cugetul şi îl arvunește către cele netrecătoare.
Sub chipul fiecarui sarman se poate ascunde Hristos. Fiecare mana intinsa, poate fi mana lui Hristos, care ne cere putin pentru ca apoi sa ne daruiasca totul. Avand grija ce cei sarmani, avem grija in primul rand de suflete noastre.
Sub chipul fiecărui sărman se poate ascunde Hristos. Fiecare mână întinsă, poate fi mâna lui Hristos, care ne cere puțin pentru ca apoi să ne dăruiască totul. Având grijă de cei sărmani, avem grijă în primul rând de sufletele noastre.
Nu esti sarac atunci cand nu ai ci esti sarac atunci cand nu vrei sa daruiesti. Caci dragostea fata de aproapele este virtutea care impodobeste sufletul, comoara cea mai de pret a omului. Fiecare om are ceva ce-i prisoseste iar daca nu detine lucruri materiale cu siguranta nu duce lipsa de o vorba buna, de o incurajare sau de catre o rugaciune ce poate fi inaltata pentru altul mai nevoias. Toate acestea imbogatesc pe omul milostiv caci Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa inima sa.