Dacă nu aveam și eu mamă, azi nu aș mai fi putut scrie câteva cuvinte despre această zidire, numită femeie, creatură extrafină, că e din coasta bărbatului dintru începuturile celebre ale creației dumnezeiești.

Mare mi-a fost bucuria, când Senatul României, prin Legea numărul 319 din 13 octombrie 2009, a instituit Ziua Mamei și Ziua Tatălui; pentru aceasta hotărându-se, pentru mama, prima duminică din luna mai, iar pentru tată, a doua duminică din luna mai.

Despre acești “campioni ai bucuriei” neîncetate, se poate scrie câte o carte pe an, însă noi ne oprim la câteva gânduri pentru Ziua mamei, care, se obișnuiește să fie cinstită, cu dragoste și absolută gingășie, pe 8 martie, la început de primăvară! Având și câte o duminică consacrată.

Femeie, soție, gospodină și mai ales mamă, cu tată pământean, după cum bine se știe, absolut și definitoriu, pentru viața pe acest pământ, de care avem și noi parte și mereu privind cu uimire și cu recunoștință către Bunul Dumnezeu, Atoatecreatorul.

În istoria lumii, există mame celebre, de altfel, toate sunt celebre, mai ales că au acceptat să nască prunci minunați și orânduiți de Creator: “Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul!” (Facere 1,28). Familia acceptă, la nașterea fiecărei creaturi, să primească faptul gândirii lui Dumnezeu și întruparea cea mult minunată orânduită tot în Atotștiința Domnului Dumnezeu.

Viața lumii depinde de Domnul Dumnezeu, de mamă și tată, prin educația pe care o seamănă în inima pruncilor și ostenitoare purtare de grijă, de la leagăn până la moarte.

De mamă depinde, dacă lumea este educată, sau nu, dacă este pașnică s-au răzvrătită, dacă trăiești în pace binecuvântată sau se apropie de primejdii, gâlceavă și războaie.

Nu vom da vina niciodată pe femei, pe mama noastră, pentru că de altfel, o parte din lucruri depinde și de noi, și de felul cum ne-am educat. Putem spune că e vorba despre o știință a Educației, o știință a păcii, așa cum era și preocuparea filosofului Emanuel Kant, care a tipărit în anul 1796 un Proiect de pace perpetuă sau eternă: „Project de Paix Perpetuelle” (essai philoshopique par Emanuel Kant, traduit de L’allemand avec Nouvequ Supplement de L’auteur, Konigsberg,1796, Frederic Nicolovius).

În această Știință a păcii, ar trebui ca fiecare locuitor al Pământului, să se preocupe prin rugăciunea stăruitoare către Domnul Dumnezeu, ca să fie întronizat un climat de pace, de prosperitate, de siguranță națională și mondială . Adică, să se ajungă la un Concurs Mondial de eliminare, din viața omenirii, a oricărui mijloc de distrugere, ajungându-se la Pacea veșnică și nimeni să nu se mai teamă de ziua de mâine și poimâine și în eternitate .

Mama, este factorul primordial al păcii, învățând din pățania primilor oameni creați de Domnul Dumnezeu!

Calinic Argeșeanul