Se impune ca noi să avem grijă mare de viața noastră, în integralitatea ei, și mai ales de sănătatea creierului, numit encefalul uman, care deține o pondere foarte importantă în vascularizație.
După cum se spune, de către Alexandru Ciurea, pe care îl reamintim mereu, citând din cartea sa: „Sănătatea Creierului pe înțelesul tuturor”, ca să fim tratați cu credibilitate: „Din nefericire, vasele mici, care se duc în emisferele cerebrale, spre periferie, se înfundă în „deget de mănușă”, deci nu ființează ca într-o structură musculară, ca la inimă de exemplu, ca să se poată face o compensare din aproape în aproape, în cazul în care un vas important din creier este închis...orice fel de agresiune, fizică, psihică, nucleară, de suflu, de temperatură foarte crescută, care se realizează asupra structurilor craniene, deci asupra creierului, poate modifica vascularizația cerebrală. Acestea sunt cauze din afară, dar pot fi și cauze din interior, cum este hipertensiunea arterială, când valul de sânge vine cu o presiune foarte mare. Sau invers, hipotensiune – sunt persoane care din cauza deshidratării repetate nu mai reușesc să împingă sângele cu putere spre partea cerebrală. Cel mai comun lucru, de care știm cu toții într-o asemenea situație, este lipotimia. Brusc, persoana respectivă – se întâmplă foarte des, mai ales la persoanele tinere – devine palidă, nu mai are putere, îi scade tonusul, dintr-odată alunecă sau se prăbușește pe caldarâm sau în casă. Structura cerebrală nu mai este vascularizată de sânge cu elementele necesare pentru supraviețuirea creierului și nu mai are nici oxigenul necesar.”
Să ne ferim de confruntări. Să nu strigăm, să nu răcnim sau să „urlăm”, că dintr-odată, pac!, se rupe ceva și nu-ți mai găsești cuvintele, să-ți exprimi gândurile. Te ridici de jos, mimezi, uneori, înțelegi, dar apare un fenomen care se cheamă tulburare de vorbire sau afazie, pentru că intră mai puțin sânge în zona cerebrală, respectiv pe partea stângă. Mai grav este că encefalul de pe partea stângă comandă și corpul de pe partea dreaptă. Se asociază imediat într-o asemenea situație cu o pareză, adică nu mai mișcă mâna, fața și piciorul pe partea dreaptă...Deci, nefăcându-se comanda nervoasă, partea dreaptă a corpului se prăbușește și astfel apare sindromul de accident vascular cerebral ischemic, așa cum a avaut mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, care, sărmanul de el, își purta neputința căpătată cu răbdare și speranța vindecării. Vindecarea nu a mai venit. Mâna dreaptă, cu care a scris o viață, își cerea și ea odihnă!
Așa că, să nu ne repezim cu vorbe amarnice! Să evităm stresul!
Calinic Argeșeanul
