Cuvântul „Agheu” sau „Haggai” (din evreieşte) se traduce prin „sărbătoare”, semn că ar fi fost născut într-o zi importantă, de sărbătoare, aşa cum ne-am născut fiecare dintre noi. Orice naştere este o minune în lume şi deci, cea mai mare sărbătoare.
Agheu, profetul, s-a născut în captivitatea babilonică. După o vreme, în anul 538 î. H., regele Cirus dă un decret prin care slobozeşte pe evrei să se întoarcă acasă, la moşii şi strămoşii lor. O parte dintre evreii înrobiţi, după ce şi-au făcut un rost şi s-au acomodat, fiind la a doua sau a treia generaţie, n-au mai dorit să plece în patria lor de baştină.
Cu toate acestea, un număr de aproximativ 50.000 de evrei s-au hotărât să se întoarcă acasă, avându-l pe Zorobabel, ca şi conducător politic, şi Iosua, marele preot. Se crede că printre exilaţii dornici de a veni acasă s-a aflat şi Agheu.
Aşadar, în anul 537 î. H., se porneşte spre Ierusalim cu un entuziasm de nedescris. Agheu va încuraja poporul care a început rezidirea templului făcut de Solomon, dar dărâmat de Nabucodonosor.
Iată textul: „Eu sunt cu voi!, zice Domnul. În Domnul a trezit duhul Zorobabel, fiul lui Salatiel din neamul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi duhul celor din rămăşiţa poporului; şi au intrat şi lucrau în casa Domnului Atotţiitorul.”1
După cinci ani de eforturi mari, templul se rezideşte. Bucuria poporului este fără margini, deşi nici pe departe nu avea strălucirea celui zidit de Solomon.
Cu toate acestea, Dumnezeu, prin glasul profetului Agheu, le tămăduieşte inima, zicându-le: „Duhul Meu rămâne în mijlocul vostru: îmbărbătaţi-vă!… iar Eu voi umple Casa aceasta cu slavă… Că slava acestei Case va fi mare; cea de pe urmă, mai mare decât cea dintâi, şi-n locul acesta voi da pace, zice Domnul Atotţiitorul, pacea sufletului spre ocrotirea fiecăruia care zideşte, ca să ridice Casa aceasta.”2
Bogăţia slavei pământeşti era acum înlocuită de Dumnezeu cu bogăţia păcii sufletului, spre ocrotirea fiecăruia!
Calinic Argeșeanul
1 Agheu 1, 14
2 Agheu 2, 5, 7, 9
