În anul 1852, poetul și scriitorul Vasile Alecsandri, în Prefața de la volumul Balade, scrie pentru inima noastră: „Comori neprețuite de simțiri duioase, de idei înalte, de notițe istorice, de crezări superstițioase, de datini strămoșești și mai cu seamă de frumuseți poetice pline de originalitate și fără seamăn în literaturile străine, poeziile noastre populare compun o avere națională, demnă de a fi scoase la lumină ca titlu de glorie pentru nația română.”
Iată și proverbele românești, averea națională, ce spun: „Cum este Țara, așa și obiceiurile. În sânge se preface datină.”
Genialul nostru poet român, Mihai Eminescu, în ziarul Timpul, din 16 aprilie 1878, scrie: „De când este suflet de român pe fața pământului, românul a fost mândru de a fi român, și chiar atunci când lumea îl privea cu dispreț, el își cânta doina și conștiința puterilor pe care le purta la sine, privea mândru împrejurul său.”
Că s-a pomenit de cântatul doinei, românul iscusit la așa lucrare de inimă, muzicianul Sabin Drăgoi, scrie: „Muzica românească este muzica poporului...Creație a sufletului poporului nostru inspirat de sentimente de durere, veselie și evlavie față de frumusețea naturii...Dezgropată și scoasă la lumină...această muzică oglindește gândirea, moravurile și obiceiurile poporului...”
Celebrul muzician, George Enescu, se exprimă prin strunele și arcușul viorii sale: „Că suntem un popor foarte „ciudat”. Ne atrag lucrurile din domeniul frumosului, al inteligenței!”
Eu am obiceiul de a spune, că-i inspirat acest popor, și nu ciudat! Cu ciudățenii umblă numai „jumătățile” de oameni!
M-am bucurat să citesc scrisul inspirat al scriitorului Garabet Ibrăileanu: „Avem o literatură de o valoare și o frumusețe nemărginită, literatura unui geniu uriaș...Această literatură de geniu, e literatura populară, și acest geniu...e însuși poporul!”
Chemarea către poeții din toate timpurile, este o datorie de onoare ca să studieze nu numai limba vie, ci și sufletul nobil al poporului de jos, disprețuit și ignorat, în decursul istoriei. Cele mai frumoase produse ale poeziei românești aparțin poporului, cel binecuvântat de Domnul Dumnezeu.
Să ne apărăm Tradiția și folclorul nostru, specific românesc, pentru că marile opere sunt, după cum se știe, din inima și tezaurul de suflet al înzestratului Neam Românesc!
Calinic Argeșeanul
