Discipolul lui Platon, Aristotel filosoful ( 384-322 î. Hr.) a văzut lumina zilei la Stagira – Halkidiki, în regiunea nord-estică a Greciei, tatăl său fiind medic al familiei regale a Macedoniei, primind o educație, ca fiind din familie aristocratică.

La vârsta de 17 ani este trimis la Academia filosofului Platon din Atena, unde a fost discipolul lui Platon, ca student, dar și ca profesor, timp de peste 20 de ani. Moartea filosofului Platon a fost o grea pierdere pentru Aristotel, care a părăsit Atena și Academia, mergând în Ionia, pentru câțiva ani, studiind fauna și flora din împrejurimi.

După o vreme, Aristotel a fost numit profesor particular, la Curtea Regală a Macedoniei, unde a predat științele tradiționale, tânărului Alexandru cel Mare. În anul 335 î. Hr., încurajat de Alexandru, Aristotel înființează un Liceu, o școală care rivaliza cu Academia lui Platon. Acolo, Aristotel a scris majoritatea lucrărilor și a dat o formă definitivă ideilor sale, iar după moartea lui Alexandru cel Mare, în anul 323 î. Hr., în Atena a izbucnit un val de nemulțumiri, fapt ce l-a făcut pe Aristotel să fugă la Chalchiș, pe insula Evia, unde a și murit în anul 322 î. Hr.

Care sunt scrierile filosofului Aristotel? Se observă o dezvoltare a gândirii și științelor vremii, Aristotel fiind un norocos, de la el rămânând o serie de lucrări principale, ca: Logica, mai târziu numită Organon (adică Metoda), care se împarte în: Cartea despre categorii; Primele analitice (demonstrații, definiții, diviziune); Peri hermeneias (despre judecată); Filosofie a naturii; Fizică; Despre Cer; Meteorologie; Despre suflet; Marea istorie a animalelor; Etica; Etica Nicomahică; Etica lui Eutidem și Morala mare; Politica, Retorica, Poetica. Toate scrierile, după cercetare, lăsate de filosoful Aristotel, au ca bază o credință a marelui gânditor pentru că: „Toți oamenii caută în mod natural cunoașterea!”

Așa putem să ne bucurăm că acest mare gânditor din Antichitate, a îmbogățit în mod uimitor cunoașterea și învățăturile, pe care le avem și astăzi, cum ar fi: Fizica, Logica, Metafizica, Politica, Etica și Biologia.

Fiind un fin observator, filosoful Aristotel a făcut o clarificare biologică, alcătuind un sistem ierarhic – primul de genul acesta, împărțind lumea naturală în obiecte însuflețite și neînsuflețite, apoi clasificarea lumii vii. Se continuă și cu clasificarea plantelor și animalelor, noi putem, așadar, să distingem diferența dintre plante și animale, astfel, Aristotel realizează o clasificare completă a tuturor ființelor vii, de la organismele cele mai simple până la ființele umane, această lucrare confirmându-se mereu!

De aceea, Charles Darwin, în observațiile sale afirmă: „Linne și Cuvier (oameni de știință) au fost cei doi zei ai mei, chiar dacă în moduri diferite, erau doar niște bieți școlari față de venerabilul Aristotel!”

Și acum, două vorbe despre Silogismul lui Aristotel, abordând o formă de logică sistematică, folosind trei afirmații ce constau în două premise și o concluzie, spre exemplu: „Toți oamenii sunt muritori! Socrate este om! Prin urmare, Socrate este muritor! Aristotel a scris câteva sute de lucrări – tratate și dialoguri, în care își explica teoriile, care s-au pierdut, rămânând din opera sa, fragmente din prelegeri și notițe. Influența lui Aristotel pentru omenire? O putem vedea în Marele Lanț al Gândirii, al Ființei, o reprezentare creștină medievală a vieții sub forma unei ierarhii în care Domnul Dumnezeu guvernează totul! Ce mare bucurie pentru omenire, când Dumnezeu ne cercetează prin astfel de creaturi: Socrate, Platon, Aristotel și tot soborul de filosofi!

Operele lui Aristotel au fost traduse odată cu apariția Islamului, în secolul VII d. Hr., în limba arabă, după care s-au răspândit în întreaga lume de atunci, iar din arabă, în latină. În secolul XIII, Toma de Aquino a integrat ideile acestuia în filosofia creștină, precum Fericitul Augustin îl adoptă pe Platon, și astfel, Platon și Aristotel, s-au întâlnit, unul arătând cu degetul spre Cer (Platon), iar Aristotel spre Pământ! Un fel de Sacru și Profan, contemporan!

Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, și Filosofii antici veghează prin frescele exterioare ale bisericilor ortodoxe!

Calinic Argeșeanul