Dintotdeauna m-am temut și mă tem și acum! De ce mă tem? Mă tem de vreo 70 de ani, că Dumnezeu s-ar putea să se supere tare rău pe noi toți, sau pe fiecare dintre noi, pe rând.

Când m-am făcut mai măricel, am înțeles, că Dumnezeu este Dumnezeu și nu e potrivit să se supere pe noi! Am citit despre ,,supărările” posibile ale Domnului Dumnezeu și apoi, culmea, despre schimbarea hotărârilor de a nimici anumiți păcătoși și anumite neamuri, ca și cei din cetatea Ninive! Totul unic! Totul inedit și mai ales, totul plin de iubire și iertare.

Și așa, mi-a venit inima la loc!

N-am mai avut valuri de stări panicarde, că bunăoară, Domnul Dumnezeu, ar putea porunci Arhanghelului Mihail, așa, dintr-o lovitură, să distrugă pământul, lovind această minge, numită Pământ, cum țintește fotbalistul, balonul! Aveam deja în minte catastrofa! Distrugerea integrală a vetrei noastre natale, casa noastră părintească și zburând în Cosmos după Observatorul astronomic Hubble.

Citind despre sfârșitul fizic al lumii, am rămas mut, mi s-au încleștat maxilarele, ca la lup, din porunca Domnului. Mă așteptam să scrie Sfântul Apostol Pavel, ca mai vehement și hotărât pe pedepse, Sfântul Petru, parcă fiind mai duios, că avea și soacră. Iată ce ne-a lăsat în scris: ,,Iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi. Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi. Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toţi să vină la pocăinţă. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. Deci dacă toate acestea se vor desfiinţa, cât de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie, aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea. Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină” (II Petru 3, 7-14).

Putem să spunem, că versetele biblice de mai sus, sunt peste veacuri, pot fi chiar, ca metodă de lucru, adică principiile de bază a unei diplomații active, când se poate ajunge la evitarea oricăror pedepse hotărâte de Domnul Dumnezeu. Să ne amintim de schimbarea, totuși a planurilor dumnezeiești: ,, Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău ("Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă!" Iona 3,4) pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit.” (Iona 3,10)

Atât Iona profetul, cât și Sfântul Apostol Petru, în prezentările lor despre sfârșitul lumii (Sfântul Petru) și Iona, depsre sfârșitul unei Cetăți, Ninive, care avea 120.000 de suflete, ne dau o mare nădejde de iertare, dacă se întoarce omenirea de la starea de păcătoșenie. Lui Dumnezeu Îi este foarte lesne ca ,,să ierte” și chiar ,,să-I pară rău” Domnului de prezicerile de rău pe care le făcuse și nu le-a împlinit” (Iona 3,10).

Așadar, avem șanse de iertare! Avem șanse de a scăpa de pedeapsa care ni se pregătise, Domnul Dumnezeu așteptând întoarcerea noastră: ,,Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră. Ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. (II Petru 3,17-18)

Ascultând pe analiști în domeniu, care fac anumite pronosticuri care îngrijorează opiniunea publică, mintea mă duce la Uniunea Principatelor Române și la marea bucurie, rostind: ,,Pace și bucurie în Duhul Sfânt!” și pacea și bucuria, i-a cuprins într-o Horă mare, care a rămas în Istorie ca ,,Hora Unirii!”

Nu s-ar crede într-o Unire a tuturor oamenilor, de pe fața Pământului și eliminarea, pentru totdeauna, a tuturor conflictelor de natură economică, geografică, politică, religioasă, teritorială și din alte motive mai mici sau mai mari?

Să ne rugăm Domnului Dumnezeu, să apere Creația și Capodoperele din Frumusețea lumii văzute; să găsim drumurile care ne unesc în văzduhul încrederii și să se găsească formulele care unesc și nu dezbină.

Ne putem imagina, cum s-ar putea să vedem cum ard și se topesc cerurile și Pământul să se pulverizeze și să devenim, printr-un cataclism atomic, corpuri risipite în Univers?

Știm cu toții ce a însemnat Hiroshima și Nagasaki!

Dar ce va însemna un cataclism atomic, asupra lumii, generalizat (reacție atomică în lanț -premizele există!) dezlănțuindu-se în Univers, ceea ce nu a mai fost niciodată. Niciunul dintre noi, nu va mai exista! Pustiul atomic va veni peste noi!

Pentru a nu fi așa, să recitim pasajele din II Petru, cap.3: ,, Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toţi să vină la pocăinţă.” (II Petru 3,9).

Așadar, drumul eliberării definitive, trece prin Poarta Pocăinței! Prin Poarta Pocăinței și a Iertării! Să intrăm!

Calinic Argeșeanul