Mijloacele de a alunga pe diavoli din viața noastră și a societății le regăsim în convorbirea pe care Însuși Iisus Domnul a avut-o cu ucenicii Săi, care nu au putut alunga pe diavolul din cei care strigau la Domnul, ca să auzim și noi: „Neamul acesta nu iese decât numai prin rugăciune și prin post” (Marcu 9, 29).
„Mari sunt bunătățile postului! Îmbuibarea însă este cel dintâi pas pe calea desfrâului. Odată cu petrecerea, cu beția și cu mâncărurile pregătite cu multă grijă, vine și tot felul de desfrânare. Din pricina poftei odrăslite în suflet de pe urma îmbuibării cu mâncare și cu vin, oamenii ajung ca niște armăsari înverșunați (Ieremia 5, 8). Postul, dimpotrivă, cunoaște măsura chiar în căsnicie și, osândind lipsa de măsură, chiar în cele îngăduite de lege, lasă răgaz potrivit stăruinței în rugăciune.”
Mai departe, Sfântul Vasile cel Mare scrie și despre postul sufletului. Adevăratul post stă în îndepărtarea de păcate: „Dezleagă orice legătură a nedreptății (Isaia 58, 6). Treci cu vederea insulta pe care ți-a adresat-o aproapele, iartă-i păcatele! Nu postiți în judecăți și în certuri (Isaia 58, 4)! Nu mănânci carne, dar mănânci pe fratele tău! Te abții de la vin, dar nu-ți stăpânești ocările! Postești toată ziua, aștepți să vină seara ca să mănânci, dar îți cheltuiești toată ziua în ocări și judecăți.”
O mie de zile de post le faci praf cu două vorbe necugetate, hulind pe fratele tău!
Calinic Argeșeanul
