Să continuăm despre alte ipostaze ale vederii lui Dumnezeu, pentru că despre cum ni-L imaginăm pe Dumnezeu este mai greu de arătat pentru că fiecare om şi-L imaginează pe Dumnezeu după cum îl ţin puterile.

Spun aceasta pentru că este o lucrare cu totul aparte ca să te pregăteşti pentru a avea despre Dumnezeu o imagine absolut limpede ca lumina soarelui.

Ştim şi noi că atunci când rostim Crezul (Simbolul Credinţei) facem o mărturisire mângâietoare: Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat! Am putea spune că Dumnezeu este Lumină şi că David Proorocul, inspirat de Duhul Sfânt zice: „Tu eşti lumina mea, Doamne! Doamne, luminează-mi întunericul meu!” (II Samuil 22, 29).

Fiecare dintre noi am avut prilejul, ca pe parcursul vieţii, câtă am avut-o până acum să facem experienţa a cel puţin unei drumeţii, sau câţiva paşi printr-un întuneric perfect, să zicem. Ştim cât de incomod este şi dorim de îndată să ieşim la lumină, să se termine o dată cu întunericul. Cum ne-am simţi oare, să ştim că o dată soarele scăpătat după deal, ar apune pentru ultima  dată şi că ar trece ore în şir fără să răsară la ora la care ştim, potrivit mersului astrelor? Ar fi cea mai groaznică stare, nu-i aşa? Am simţi că timpul de câteva ore sau o zi, Doamne fereşte! ar dura mii de ani şi ne-ar pocni creierii, iar inima ne-ar exploda şi s-ar face ţăndări.

Şi dintr-o dată, din mare disperare săltăm întru bucurie fără margini, când vedem că se luminează zarea a soare răsare!

Fără să vrem, din adâncul inimii vom auzi glasul întru strigare mare: „Fă să răsară peste noi lumina Feţii Tale, Doamne!” (Psalmul 4, 6).

Acest strigăt se transformă în rugăciune dureroasă dar şi plină de bucuria care nu mai moare, căzând întru prosternare adâncă şi în murmur de şoaptă: „Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?” (Psalmul 26, 1).

Iar inima, în vâlvătăi de foc, mărturiseşte, fără echivoc, ca drept mărturie şi pentru cei care se îndoiesc în sufletul lor: „Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină!” (Psalmul 35, 9). Cu mare bucurie şi bună nădăjduire, şi noi, asemenea marelui Prooroc David, să stăruim în rugăciune, zicând: „Trimite lumina Ta şi adevărul Tău; acestea m-au povăţuit şi m-au condus la muntele cel sfânt al Tău şi la locaşurile Tale!” (Psalmul 42, 3).

Dacă noi ne-am bucura doar singuri de bucuria luminii lui Dumnezeu, am rămâne pururea, izolaţi în lumina rece care îngheaţă cu Tartorul. Chemarea la lumina dumnezeiască este adresată tuturor, aşa cum citim: „Fericit este poporul care cunoaşte strigăt de bucurie; Doamne, în lumina Feţii Tale vom merge şi în numele Tău se vor bucura toată ziua şi întru dreptatea Ta se vor înălţa!” (Psalmul 88, 15-16).

Pentru a se împlini în viaţa noastră bucuria luminii  feţii lui Dumnezeu este absolut necesar, ca azi, acum chiar, să punem capăt păcatelor noastre, a scăderilor de fiecare zi şi oră şi minut: „Pus-ai fărădelegile înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina Feţei Tale!” (Psalmul 89, 8).

Dacă am încerca, rugând pe Dumnezeu ca să ne ajute, şi mai mult, am pune capăt alunecărilor noastre de orice fel, chiar dacă tot întunericul din lume s-ar prăvăli spre noi a groaznică potopire, avem mărturia hotărâtă a inspiratului David: „Răsărit-a în întuneric lumina drepţilor, Cel milostiv, îndurat şi drept!”! (Psalmul 112, 4).

De cele mai multe ori, când ne apucă valurile ispitelor şi păcatelor de tot felul, încercăm să ne facem întuneric în jurul nostru, pentru a nu fi văzuţi de oameni şi credem noi, întru ignoranţa noastră limitată, că putem să ne ascundem şi de la ochii lui Dumnezeu, şi zicem întru îngustimea judecăţii noastre: „Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!” – neştiind, sărmanii de noi: „Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei!” (Psalmul 138, 11-12).

Atâta vreme cât noi vom săvârşi judecăţi strâmbe asupra oamenilor şi dreptatea va umbla cu capul spart pe toate drumurile, să fim siguri că niciodată lumina nu va trece pragul casei inimii şi sufletului nostru. Noi vom rămâne întru întuneric: „Pentru aceasta, judecata este departe de noi şi dreptatea nu ne ajunge. Noi aşteptăm lumina, dar iată întunericul; aşteptăm revărsatul zorilor, dar umblăm în beznă. Umblăm bâjbâind, ca orbii pe lângă zid; ca şi cei fără ochi bâjbâim mereu, ne poticnim în miezul zilei ca şi pe înserate; între oameni în putere suntem ca nişte morţi. Că păcatele noastre s-au înmulţit înaintea Ta şi nelegiuirile sunt mărturie împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt de faţă şi faptele noastre nelegiuite le ştim: necredinţa şi tăgada Domnului, căderea de la credinţa în Dumnezeu, grăirea minciunii şi răzvrătirea, născocirea şi cugetarea la lucruri viclene …” (Isaia 59, 9-13).

Alungarea păcatelor, din mintea noastră, din inima noastră, din simţirile noastre, printr-o hotărâre fermă, ajutată de rugăciune, dezlegare de la duhovnic prin spovedanie şi căinţă sinceră, ne va duce în ipostaza, descrisă de Profetul Isaia, prin care Domnul Dumnezeu va lua în bucuria iubirii Sale pe cei ce se ostenesc, astfel: „Nu vei mai avea soarele ca lumină în timpul zilei şi strălucirea lunii nu te va lumina; ci Domnul va fi pentru tine o lumină veşnică şi Dumnezeul tău va fi slava Ta. Soarele tău nu va mai asfinţi şi luna nu va mai descreşte; că Domnul va fi pentru tine lumină veşnică şi zilele întristării tale se vor sfârşi!” (Isaia 60, 19-20).

Voi încheia partea a II-a cu ceea ce ne-a lăsat Sfântul Apostol Ioan pentru veşnicie: „Şi acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastră să fie deplină. Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la Dumnezeu şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El!” (I Ioan 1, 4-5).

Iar Sfântul Apostol Pavel, zice: „Altădată (adică până azi!) eraţi în întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii! … Căci tot ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: „Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos!” (Efeseni 5, 8 şi 13).

Calinic Argeșeanul