news        mail   location

 
 

Primăriile de acum 50 de ani aveau acelaşi rol ca şi astăzi. Administraţia nu se schimbă din rădăcină. Doar mlădiţele diferă de la caz la caz.

 

Se ştie că primăria orăşenească sau sătească, atunci când nu vrea primarul, spunând că orice aprobare stă în pixul lui, devine o instituţie locală ce adăposteşte mici dictatori. Aşa era pe vremea dictaturii, mai ales.

Când plecam la Seminarul Teologic, asupra mea trebuia să am o adeverinţă de la Primăria Crăcăoani, de care aparţinea şi satul nostru, Cracăul Negru. Fără acel document nu erai înscris în anul următor. Doar anumite stări de lucru te puteau salva: să mergi la plantaţie, să aduni fructe de pădure şi să le vinzi la stat, să faci prestaţie la drumuri, sau, în mod norocos, să ai vreun funcţionar binevoitor ca să te salveze.

Bucuria mea a fost că din satul Cracăul Negru, zeci de ani, la Primăria Comunei Crăcăoani, a fost secretar, Ursu Ionel, om de distincţie aleasă, cult şi omenos. Ca să-mi uşureze drumul spre adeverinţa miraculoasă şi deschizătoare de uşi şcolare, mă chema la Primărie pentru a face, o vreme din vacanţă, ascultare de copist.

Zile întregi aveam normă de copiere în registrele cancelariei. Era anevoios, oarecum, pentru că nu se admiteau greşeli. Îmi aduc aminte de Registrele agricole şi de cele cu Roluri, unde exactitatea datelor trebuia să corespundă cu realitatea.

Mă bucuram că aveam prilejul unic de a cunoaşte anumite lucrări, pe care cei care trec prin Primării, în audienţe, nu le ştiau. Îmi aduc aminte şi acum că trebuia să păstrezi tăcerea asupra lucrului pe care îl făceai şi să nu-ţi porţi limba târâş pe uliţă.

Toate lucrările le făceam sub ascultarea şi supravegherea lui Ionel Ursu. Avea ceva părintesc, apropiat. Lucram cu tragere de inimă şi el se arăta mulţumit, lăudând scrisul frumos pe care-l aveam, iar soţia sa mă invita să gust câte ceva la prânz pentru întărire.

De câte ori trec pe lângă Primăria Crăcăoani am oarecare emoţie, amintindu-mi de tinereţea şi lucrarea mea de copist. Şi nu doar de atât. Ne-au rămas până azi în minte primarul şi secretarul care s-au opus colectivizării. Aşa a rămas comuna necolectivizată şi oamenii nebatjocoriţi. Au scăpat cu identitatea şi independenţa nedistrusă, când aproape întreaga Românie era o jale colectivă.

Atitudinea nefricosului primar şi a secretarului Ionel Ursu, care au îndrăznit să înfrunte glorioasa colectivizare a rămas în istorie. M-am bucurat de verticalitatea lor. Pentru aceasta au plătit cu destituirea. Cred că nu le păsa. Ca atitudine, erau de dreapta, pentru că mai ales primarul scria frumos şi iute cu mâna stângă!

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și vreme, volumul I, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

În ziua de 21 octombrie 2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. IV pastoral: Glâmbocelu, Chițești, Mărcești, Valea Zimbrului, Bogați, Suseni și Glâmbocel Deal, au dăruit alimente familiilor cu venituri modeste.
Dacă în urmă cu o săptămână, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului a desfășurat o amplă acțiune socială pentru ajutorarea celor afectați de inundațiile din județul Galați, astăzi a venit rândul credincioșilor din parohia Baloteasca aflată în comuna Leordeni, protopopiatul Topoloveni.
Sfântul Ioan Gură de Aur socotește că milostenia este o bună însoțitoare a pocăinței, făcând ca aceasta din urmă să lucreze repede și deplin. Milostenia are ca roadă rugăciunea și sporește iubirea. Numai prin milostenie și milă ajungem să ne asemănăm cu Dumnezeu.
„Săptămâna verde” este calea spre întărirea relaţiei profesor-elev, în absenţa clopoţelului și a lecţiei. Atmosfera din „săptămâna verde” este una specială, este trăită atât de elevi, cât şi de profesori cu sentimentul câştigării unor experienţe noi.
Milostenia reprezintă gestul creștin de a face bine, din dragoste și compasiune pentru cel aflat în nevoie. Iubirea de semeni este binevoitoare, înțelegătoare, fiind cel mai natural sentiment. Cum aceasta este atât de importantă, să ne dăm silința să o întărim în suflet și să o sporim în viața noastră!
Este bine de știut, din capul locului, că Rezonanța se întemeiază pe empatie, iar aceasta se întemeiază pe rezonanță.
Acesta da titlu de „tabletă”, ar zice un mucalit sau cineva supărat, pe Calinic Argeșeanul! Ca să crezi, oricum, de-a valma, cum se mai obișnuiește, înseamnă că avem o problemă cu sinele relației, cum ar zice Verena Karst, adică acel sine al relației care se naște între două făpturi (oameni) ce s-au lăsat unul în mâinile celuilalt, iar acest sine al relației se formează prin trăirea relației Eu-Tu, prin întâlnire, deci, se naște în spațiul de rezonanță dintre Eu și Tu, dar și în urma sarcinilor zilnice, prin ceea ce cei doi modelează și construiesc împreună.
Mai pe scurt, Rezonanța înseamnă a ră-suna, știindu-se că sunetele sunt vibrații, de aceea a ră-suna înseamnă că vibrațiile își transmit între ele comunicarea ce duce la starea de oscilație.
Se spune că noi, oamenii, percepem lumea cu toate simțurile noastre, fiind zidirile Domnului Dumnezeu, care gândim și reflectăm ca să-i percepem și să-i înțelegem pe semenii noștri, lumea frumoasă care ne înconjoară, pe noi înșine și lumea în care ne vedem și ne regăsim, ca parte a ei.
Fără să ne bocim prea mult, deși ar trebui pentru că lumea interioară, dumbrava sufletului nostru este de cele mai multe ori pustiită, ori neglijată cu bună știință sau din necunoaștere și gravă neglijență, noi, laolaltă, ne străduim cu îndârjire ca să avem, cu orice preț, succes și iarăși succes!

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar