Așa scria marele mitropolit al Țării Românești, Sfântul Martir Antim Ivireanul, în Didahiile sau Predicile sale.
Vom avea acum prilejul să citim limba românească de sute de ani, exact așa cum o scria Sfântul Antim și cum o ascultau Domnul Țării, boierii și creștinii.
Iată cum își începe cuvântul de prăznuire la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului: „Puțin ajutoriu va putea lua un bogat de la un sărac și puțină laudă va auzi un cinstit de la un neînvățat. Drept aceia dară și eu, știindu-mi sărăcia bunătăților și slăbiciunea învățăturii, stau de mă mir ce voi face. Că, pe de o parte uitându-mă măririlor Prea Sfintei Fecioarei Mariei a căriia intrare cea cu pohfală în Biserică astăzi prăznuim; de altă parte văzând atâtea cinstite obraze, împodobite cu florile bunătăților și cu înțelepciune, mă spăimântez și nu cutez a grăi!”
Făcând o introducere biblică și argumentând ce însemna la poporul evreu ca familia să nu poată naște prunci (coconi), el zice: „În vremile cele de demult era obicei la evrei și care om nu făcea coconi era hulât și urât de toți, măcar de ar fi fost de neam cât de mare și bogat; și când ducea darurile lui la biserică, le priimea preotul pe urmă tuturor și sta la biserică mai jos decât toți și bucate nimeni nu mânca cu el, ci-l ținea toți ca pre un urgisit de Dumnezeu.”
Așa fiind și Ioachim și Ana, fără prunci, iar acum ajunși la adânci bătrâneți, cu speranța în Dumnezeu s-au dus cu daruri la templu, după legea scrisă. Ajunși acolo, au fost respinși cu vorbe de ocară, iar darurile aruncate, pentru a nu spurca templul. Grele zile de suferință pe inima lor. Au început să se roage lui Dumnezeu, spunându-i că vor închina Domnului pruncul ce se va naște. Iată ce spune Sfântul Ierarh Antim Ivireanul: „Vedeți dară, acum, pohtă și dragoste creștinească, vedeți căldură de inimă, vedeți râvnă. Cine se află acum, pe aceste vremi, au din cei bogați, au din cei săraci, măcar de ar avea 100 de feciori, să închine unul lui Dumnezeu? Însă Dumnezeu, după cum zice David: Voia acelora care se tem de Dânsul va face și rugăciunea lor va asculta. Împlinindu-se sorocul sfatului lui Dumnezeu, cel mai înainte de toți vecii, și sosind vremea și ceasul acela, aflându-se și vase alese ca aceia, binevoi Dumnezeu dă dezleagă stârpiciunea Anei și născu prin făgăduință, după cum au născut Sarra pre Isaac, Reveca pre Iacob, Rahil pre Iosif, femeia lui Manoe pre Samson, Ana femeia lui Elcana pre Samuil și Elisaveta pre Ioan Botezătorul. Așa și fericita Ana, femeia lui Ioachim născu scaun sfânt lui Dumnezeu, pre Fecioara Maria”, din neamul împăratului David, din care se va naște, la plinirea vremii, Iisus Hristos Domnul. La trei ani, potrivit făgăduinței, Sfântul Ierarh Antim spunea: „Drept aceea, trecând trei ani după nașterea Fecioarei, o duseră părinții ei la biserică cu multă pohfală de fecioare, cu făclii aprinse, după prorocia lui David, să o închine lui Dumnezeu, după făgăduiala lor.”
Dacă cineva ar întreba: de ce a fost nevoie ca Fecioara Maria să fie dusă la templu, unde avea să stea 12 ani, hrănită de înger cu mană cerească? De îndată i se va răspunde că din două pricini, spune Stântul Antim: „Una pentru ca să se curățească de păcatul cel strămoșesc...și alta, ca un vas ales ce era prin venirea Duhului Sfânt și prin umbrirea Celui de Sus să primească în pântecele ei pre Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu”.
Ce trebuie să facem noi? Iată, din nou, cuvântul Sfântului Antim Ivireanul: „Drept aceia dară trebuiește și noi, când vom intra în sfânta biserică, să ne curățim întâi de păcatele noastre și de cugetele cele viclene și apoi cu cunoștință întreagă să ne facem vase alese, să primim prin darul Duhului Sfânt, cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre și așa, cu acest mijloc, vom fi adevărați prăznuitori ai Intrării în Biserică a Maicii Domnului.”
Calinic Argeșeanul
