Ziua Națională a României este pentru noi, românii, un moment de aleasă sărbătoare, de solemnă omagiere a istoriei și de sfântă aducere aminte, pentru înaintașii noștri, care s-au jertfit pe altarul unității naționale. 

Acum 103 de ani, români din toate colțurile României se îndreptau către Alba Iulia, pentru a asista la desăvârșirea celui mai puternic act din istoria României. Cu entuziasm și inimi însuflețite de dragoste de țară, românii au venit să dea mână cu mână într-o țară unită.

Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă, de la 1 Decembrie 1918, reprezintă fără doar și poate, evenimentul principal al istoriei României și totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii.

În decursul zbuciumatei noastre istorii naționale, Biserica Ortodoxă Română a contribuit semnificativ la unitatea de Neam și Țară, cultivând în sufletele tuturor românilor, iubitori ai Patriei străbune, în perioadele cele mai grele, conștiința trează, că ei au aceeași obârșie, credință și năzuință sfântă de unire. 

Conștiința unității de neam și credință a fost evidențiată de Biserica Neamului Românesc, prin traducerea, tipărirea și distribuirea cărților în limba română, pentru întreaga seminție românească. Prin lucrarea culturală și duhovnicească a Bisericii, s-au pus bazele limbii naționale literare, care a consolidat conștiința de unitate națională, oferindu-se cărți de învățătură pe înțelesul românilor, consfințindu-se și înscriindu-se astfel, în paginile acestora, dragostea pentru „România Dodoloață”.

Biserica Ortodoxă a constituit speranța unui popor asuprit că, într-o bună zi, românii din cele zece provincii istorice, să fie uniți sub același sceptru. Această zi sfântă, avea să fie ziua de 1 Decembrie 1918, când peste 100.000 de oameni, adunați în cetatea Alba Iuliei, au proclamat solemn, Unirea Transilvaniei cu Regatul României.

Marea Unire din 1918, râmâne peste veacuri, sublima formă de manifestare a conștiinței noastre pentru unitatea de neam și limbă. Ea este manifestarea concretă a dorinței și voinței unui popor, care există de mii de ani în istoria lumii.

Poporul român a știut atunci, să valorifice admirabil conjunctura internaţională favorabilă, creată în urma Primului Război Mondial. 

Astăzi, la zi de mare praznic, binecuvântăm și felicităm pe toți românii de pretutindeni și ne rugăm Bunului Dumnezeu, Cel în Treime lăudat: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, să ne ajute, să păstrăm și să sporim unitatea națională, simbol al jertfei românești și să reverse în inimile și în cugetele noastre dragostea, bucuria și demnitatea, de a ne numi români, în arealul Istoriei Universale! 

Binecuvântează Doamne Dumnezeul nostru, România Una și Nedespărțită și să dăinuie în veci, unitatea națională și credința Străbună a Neamului Românesc!

Calinic Argeșeanul