news        mail   location

 
 

De obicei auzim vorbindu-se despre canon. Când se pomeneşte în Studiul Vechiului şi Noului Testament despre canonul cărţilor Sfintei Scripturi, atunci se face referire la grupul de cărţi sfinte insuflate de Duhul Sfânt, adică, mai pe înţeles, lista acestor cărţi.

Ştim că acest cuvânt, „canon”, are mai multe înţelesuri. Scriitorii greci îl împrumută din limba ebraică, care, printre altele, înseamnă „dreptar” sau „regulă”. Maramureşenii folosesc termenul „dreptar” pentru metru sau băţ. Se apropie de cele două limbi sacre.

Iată că Sfântul Apostol Pavel, în Noul Testament foloseşte acelaşi cuvânt: „Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu”.[1]

Când spunem „canoane”, cu înţelesul limpede de „rânduială”, atunci înţelegem disciplina bisericească şi părţi care alcătuiesc rânduiala slujbelor bisericeşti.

Spre ştiinţa celor care nu ştiu, subliniem încă o dată, că Sfânta Scriptură cuprinde un număr de 66 de cărţi, numite „Canon”, adică totalitatea sau lista scrierilor sfinte din Biblie. Termenul „Biblie”, la rândul luu, se traduce prin bibliotecă, fiind provenit din limba greacă. Iar cuvântul „canon”, atât la vechii iudei, cât şi la primii creştini, are acelaşi înţeles.

Şi acum să vedem care au fost criteriile care au stat la baza primirii cărţilor Sfintei Scripturi în canonul biblic.

Prima condiţie: Învăţăturile cuprinse în cărţile biblice să fie descoperite de Dumnezeu prin insuflarea Duhului Sfânt.

A doua condiţie: Învăţăturile descoperite în cărţile biblice să fie garantate de Biserică. În privinţa aceasta, s-a ţinut cont de regula lui Tertulian, care spune: „Că acel lucru e mai adevărat, care e mai vechi şi acel lucru e mai vechi, care e de la început, şi acel lucru e de la început, care vine de la Apostoli, iar de la Apostoli vine ceea ce a fost sfânt în Bisericile Apostolice”.[2]

În primele veacuri creştine, au apărut numeroase scrieri care tratau teme religioase, acele „Evanghelii” apocrife (bune de citit), dar pe care Biserica nu le-a primit ca norme de credinţă. Ca întotdeauna, tendinţa de a amesteca neghina cu grâul ori spusa lucrurilor pe jumătate sau în povestiri literare, era la modă şi nici în primele veacuri şi nici după aceea, până azi, Biserica n-a fost scutită de asemenea ispite.

Calinic Argeșeanul

 

[1] Galateni 6, 16

[2] Tertulian, Contra lui Marcian

În ziua de 21 octombrie 2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. IV pastoral: Glâmbocelu, Chițești, Mărcești, Valea Zimbrului, Bogați, Suseni și Glâmbocel Deal, au dăruit alimente familiilor cu venituri modeste.
Dacă în urmă cu o săptămână, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului a desfășurat o amplă acțiune socială pentru ajutorarea celor afectați de inundațiile din județul Galați, astăzi a venit rândul credincioșilor din parohia Baloteasca aflată în comuna Leordeni, protopopiatul Topoloveni.
Sfântul Ioan Gură de Aur socotește că milostenia este o bună însoțitoare a pocăinței, făcând ca aceasta din urmă să lucreze repede și deplin. Milostenia are ca roadă rugăciunea și sporește iubirea. Numai prin milostenie și milă ajungem să ne asemănăm cu Dumnezeu.
„Săptămâna verde” este calea spre întărirea relaţiei profesor-elev, în absenţa clopoţelului și a lecţiei. Atmosfera din „săptămâna verde” este una specială, este trăită atât de elevi, cât şi de profesori cu sentimentul câştigării unor experienţe noi.
Milostenia reprezintă gestul creștin de a face bine, din dragoste și compasiune pentru cel aflat în nevoie. Iubirea de semeni este binevoitoare, înțelegătoare, fiind cel mai natural sentiment. Cum aceasta este atât de importantă, să ne dăm silința să o întărim în suflet și să o sporim în viața noastră!
Este bine de știut, din capul locului, că Rezonanța se întemeiază pe empatie, iar aceasta se întemeiază pe rezonanță.
Acesta da titlu de „tabletă”, ar zice un mucalit sau cineva supărat, pe Calinic Argeșeanul! Ca să crezi, oricum, de-a valma, cum se mai obișnuiește, înseamnă că avem o problemă cu sinele relației, cum ar zice Verena Karst, adică acel sine al relației care se naște între două făpturi (oameni) ce s-au lăsat unul în mâinile celuilalt, iar acest sine al relației se formează prin trăirea relației Eu-Tu, prin întâlnire, deci, se naște în spațiul de rezonanță dintre Eu și Tu, dar și în urma sarcinilor zilnice, prin ceea ce cei doi modelează și construiesc împreună.
Mai pe scurt, Rezonanța înseamnă a ră-suna, știindu-se că sunetele sunt vibrații, de aceea a ră-suna înseamnă că vibrațiile își transmit între ele comunicarea ce duce la starea de oscilație.
Se spune că noi, oamenii, percepem lumea cu toate simțurile noastre, fiind zidirile Domnului Dumnezeu, care gândim și reflectăm ca să-i percepem și să-i înțelegem pe semenii noștri, lumea frumoasă care ne înconjoară, pe noi înșine și lumea în care ne vedem și ne regăsim, ca parte a ei.
Fără să ne bocim prea mult, deși ar trebui pentru că lumea interioară, dumbrava sufletului nostru este de cele mai multe ori pustiită, ori neglijată cu bună știință sau din necunoaștere și gravă neglijență, noi, laolaltă, ne străduim cu îndârjire ca să avem, cu orice preț, succes și iarăși succes!

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar