Avem un mare tezaur adunat, după cum se știe, din suferința de veacuri a Neamului Românesc. În anul 1967 (iată s-au dus de atunci 55 de ani), fiind preot în zona Târgu Lăpuș – Maramureș, am cumpărat o carte intitulată: Proverbe românești, cuprinzând 550 de pagini, carte solidă ca text și înfățișare, legată în pânză gri, care mi-a fost mereu, de atunci, ca un îndreptar.
După ce am citit toată cartea și o recitesc mereu, am ajuns la concluzia că proverbele românești sunt de o vioiciune absolută având, majoritatea lor, rădăcina sau izvorul în Sfânta Scriptură și suferințele întâmpinate de Neamul Românesc.
Câte proverbe cuprinde cartea? Nici mai mult, nici mai puțin de 8.171 de proverbe. N-am comparat cartea noastră cu proverbe, cu proverbele altor neamuri ale lumii. Pot să spun dintr-o săritură de condei, că suntem unici, ca și sportivii noștri de talie mondială, care aduc în România medalii de aur!
Voi încerca să ne reamintim, împreună, unele proverbe superbe, care ne ajută să mergem mai sigur pe drumul cel drept. Făcând așa, pășim în duhul celor care le-au scris și ni le-au lăsat și nouă, ca un tezaur pentru sufletul nostru hăcuit de primejdii și sărăcie.
Vom proceda alfabetic, o gamă de proverbe în care sper să ne regăsim.
A ajunge în sapă de lemn! Cum?
A ajunge cuțitul la os! Aoleu!
A ajunge de râsul curcilor! Vai de mine!
A ajunge la spartul târgului! Nu e bine!
A ajunge bărbatul sluga muierii! Prietenul ei!
A ajuns vremea să nu se mai încreadă omul nici în cămașa lui! Atunci, adio cămașă!
A amesteca vorba, ca făcălețul mămăliga.
A apuca sărăcia de coadă.
A ars moara, dar și șoarecii s-au dus pe pustiu.
A auzit că a tocat, dar nu știe la ce biserică.
A avea capul cât dovleacul! Cultivăm castraveți!
A avea condei bun! Dar și cerneală!
Se spune că graba strică treaba!
Să nu ne grăbim, să ne supărăm, cumva, că ceva nu ni se potrivește din proverbe.
Nițică răbdare!
Se drege treaba!
Calinic Argeșeanul
