Rațiunea de a fi a vieții noastre duhovnicești, scopul ei principal este câștigarea vieții noastre lăuntrice, înțelegând că viața cea adevărată contemplativă este mai sigură și mai bine de preferat, decât viața obișnuită, activă, dar fără măsură. Să vedem un buchet de comparative pe care le consideră Bonaventura.
1. Syblimior vita sau vita sublimior, deci viața sublimă! Se folosește cuvântul sublim, fiindcă are un orizont și un câmp de acțiune mai întins: Marta se ocupă trupește cu puține lucruri casnice, iar Maria prin dragoste lucra în mai multe locuri și făcea mai multe lucruri. Contemplând și iubind pe Dumnezeu, ea vede totul, cuprinde totul, se extinde la tot, îmbrățișează totul. Se poate, așadar, spune că, în comparație cu Maria, Marta se îngrijește de puține lucruri, dar face tărăboi că nu mai poate munci, deși nimeni nu o obliga la aceasta.
2. Vita securior: viață mai sigură! În viața sigură se găsesc mai puține primejdii. Sufletul trăiește numai viața activă, se înfierbântă, se agită, își risipește energiile și așa slăbește. Întreitul defect: Marto, Marto, te grijești...Sunt grijile minții, tulburările ce se nasc din diferitele afecte și obiceiurile primirii de oaspeți, deși, un singur lucru trebuiește pentru a trăi viața interioară: unirea cu Dumnezeu. Ci un singur lucru trebuiește (Luca 10, 41-42). Restul nu poate fi decât secundar!
3. Vita opulentior: viața mai bogată. În contemplație se află toate bunătățile: „Mi-au venit împreună cu ea toate bunătățile” (Luca 10, 42), care sporește elanul voinței și bogăția de har sfințitor, sufletul lucrând din imbold de iubire.
4. Vita suavior: viața mai plăcută. Cel mai sigur este atunci când sufletul trăiește viața lăuntrică și se lasă total în grija Providenței Divine, primind binele și răul cu aceeași inimă, ba, mai mult, se va bucura de amărăciuni și se va simți bucuros purtând Crucea suferințelor lui Iisus Hristos!
5. Vita stabilior: viața mai durabilă. Orice fel de viață pe pământ, oricât ar fi de intensă, își are sfârșitul aici pe pământ; lucrări de orice fel: predicare, cateheză, zidiri, activități culturale, toate se sfârșesc pe pragul veșniciei. Însă viața interioară este fără de apus: „Nu se va lua de la dânsa”, Maria rămânând simbolul vieții contemplative, a vieții interioare, viața solidă plină de har și adevăr.
Românul pentru toate are câte un proverb: Să nu punem căruța înaintea boilor, adică să avem o viață normală și să lăsăm totul ca să meargă în firescul lor, bine gândit, bine pregătit, bine făcut cu propriile puteri binecuvântate de Dumnezeu, cu începutul: Doamne ajută!
Calinic Argeșeanul
