Cine a citit literatură universală, a cunoscut ceea ce a scris Dostoievski în opera sa întinsă, rămânând părerea sa personală că „frumusețea va mântui lumea!”
Sunt de acord în parte. Aș fi de acord cu aceasta, dacă frumusețea clamată de Dostoievski ar avea ca bază Bunătatea, pentru că frumusețea, cred nestrămutat, că izvorăște din Bunătatea care luminează fața și face pe om frumos cu tot mediul înconjurător. Tocmai și Cromwell scrie: „Frumosul nu-i decât forma în armonia sa cea mai intimă cu alcătuirea noastră. De aceea el ne oferă întotdeauna un ansamblu complet, dar restrâns ca și noi. Frumosul are o singură înfățișare, urâtul are o mie!”
Atunci când ne gândim la cultură și literatură, se poate spune că: „În literatură ca și în morală, cu cât un lucru e mai frumos, cu atât el pare mai ușor de făcut.”
Scriitorul Victor Hugo, pune un diagnostic frumuseții, mai ales atunci când scrie: „Răul va deveni frumos și se va transfigura, căci frumosul nu-i decât o lumină a bunătății”, ceea ce scriam la începutul acestei tablete, fără să fi știut de cugetarea marelui scriitor francez. Tot el meditează: „Frumusețea îmi provoacă mulțumire prin simplul fapt că e frumoasă” și ca umor liric, poți afirma: „Că și frumosul creează uneori umbră; dar oare nu-i și norul frumos”, sigur e frumos și numai, dacă mai ales este și umbros.
Mă bucur să ne bucurăm din răsputeri, că Domnul Dumnezeu, Frumusețea Însăși, a creat un Univers fantastic, într-o frumusețe absolută. Și El ne-a dat ochi s-o vedem, urechi să auzim muzica cea mare – cosmică – și să povestim întru rostire, cu glasul cu care ne-a înzestrat Domnul Dumnezeu! Să ne purtăm frumos! Să gândim frumos, să conducem treburile frumos, să cântăm frumos, să vorbim frumos!
Frumusețe...prin tine spiritele sunt tari și inimile mărețe!
Sus inima, în văzduhul frumuseții dumnezeiești!
Calinic Argeșeanul
