Să fii cel mai iubit dintre pământeni, cum a zis Marin Preda, nu este o treabă deloc uşoară, darămite a fi cel mai iubit sfânt din lume, cred că nu este mai puţin uşor, ci dimpotrivă.

Tot m-am întrebat, cum de a ajuns Sfântul Nicolae celebru? Şi tot gândind aşa, a început să ne fie drag şi să avem bucurie în inimă, atunci când îi pomenim numele. Iar acum, când se prăznuieşte ziua lui cea scumpă, Sfântul Nicolae mi-a desluşit mintea şi înţelesul numelui de Nicolae.

În limba greacă numele sfântului se compune din două cuvinte nicos (luptător, învingător) şi laos (popor), ceea ce ar însemna, după cum singuri vedeţi: învingător de popoare! Cine poartă în plenitudine acest nume din veac? Chiar Iisus Hristos! Şi iată că Sfântul Nicolae este copilul lui Dumnezeu al cărui nume, prin vrerea lui Iisus Hristos, este cunoscut până la marginile lumii. Când spun aceasta, am în vedere faptul, că toate neamurile lumii prăznuiesc în luna decembrie, luna cadourilor! Ce să însemne aceasta, dacă nu chiar recunoaşterea mondială a Sfântului Nicolae?

Iată, spre marea noastră bucurie, Sfântul Nicolae (+340) a biruit veacurile, prin darul lui Dumnezeu, făcând mari şi multe minuni până azi şi până în veac, atât cât vom fi pe acest pământ. Cred că fiecare dintre noi, dacă s-a rugat doar un pic, a primit imediat ajutorul lui efectiv. Nu pot să nu spun şi de data aceasta minunea pe care eu însumi am văzut-o la Mănăstirea Sinaia, prin anul 1980.

Restauram biserica mănăstirii şi schela închiriată de la Primăria oraşului costa 13.500 lei grei şi mi s-a impus s-o achităm rapid că altfel vor fi penalizări. Nu aveam nimic în tolbă, era aproape Crăciunul, de mâncare nu era şi mai aveam şi această belea. Cuprins de jale mare, m-am dus în biserică şi îndreptându-mă spre icoana Sfântului Nicolae (donată de Carol I, regele românilor, mănăstirii, el primindu-o de la ţarul Rusiei în dar!), i-am zis, precum auziţi: Sfinte Nicolae, tu nu vezi ce necazuri avem? Tu stai aici în biserică, ai icoană scumpă, candela îţi luminează faţa, căldură este, iar noi n-avem de mâncare şi pe deasupra Primăria nu ne iartă de datorie! Vezi, caută şi tu acolo în traistă şi dă-ne barem praful care a mai rămas din darurile date altora.

M-am mai uitat o dată în ochii Sfântului Nicolae şi dintr-odată m-a apucat o sfială de-mi pocnea obrazul de ruşine, gândindu-mă că n-am făcut o rugăciune sfântului, ci un reproş. Şi aşa am ieşit grabnic din biserică să nu mă trezesc cu vreo palmă din partea sfântului, zicându-mi, fără ocolişuri, că halal să-mi fie de aşa rugăciune. A doua zi să vezi minunea, cei 13.500 de lei s-au adunat până la ora două, după masă. De la Bucureşti, au venit zece mii de lei, de la persoane diferite. Când i-am întrebat cum de au trimis la Mănăstirea Sinaia ajutorul, mi-au spus, spre uimirea mea, că noaptea le-a apărut în vis Sfântul Nicolae şi le-a spus să trimită ajutor grabnic la Mănăstirea Sinaia! Am rămas uimit de ajutorul imediat, chiar dacă rugăciunea lui Calinic a fost cât un bob de mic.

Dumnezeu, prin Sfinţii Săi, ajută grabnic doar celor în stări absolut de limită, adică atunci când noi nu mai putem face nimic cu puterile noastre slăbănoage. Strigătul la Dumnezeu este auzit şi minunea se săvârşeşte. Este, aşadar, necesară legătura de inimă între om şi Dumnezeu. Dar, Doamne, câţi dintre noi nu am primit semnul minunii lui Dumnezeu? Dacă le-am scrie fiecare, ar fi o bucurie pentru cei care vor veni după noi! Ar fi o speranţă!

Deci, fiecare la scris minunile de care ne-a învrednicit Dumnezeu!

Doamne, binecuvântează-ne pe toţi, iar azi, îndeosebi, pe cei care poartă numele Sfântului Nicolae! Tuturor, mulţi şi buni ani cu sănătate şi pace!

Calinic Argeșeanul