Mă bucur că filosoful Boethius merge mai departe cu abordările sale unice și în domeniul Teologiei, lucrând la „tratatele teologice și mai ales la problema Trinității”.
Se cunoaște faptul că trimisul Romei, Symmachus, în anul 520 a vizitat Constantinopolul, în calitate de negociator, în cadrul tratativelor dintre Patriarhul Ioan al II-lea și Împăratul Iustin I, pentru a se depăși schisma acaciană, care începuse în anul 484 și care, din păcate, era provocată de Patriarhul Acacius, care a redactat Edictul de unire între nestorieni și monofiziți.
În perioada aceasta, filosoful Boethius scrie patru tratate teologice: De Sancta Trinitate, în care se confruntă cu dogma trinitară, ilustrând cum Trinitatea este un singur Dumnezeu și nu produce trei dumnezei: „Utrum Pater et Filius et Spiritus Sanctus de divinitate substantialiter praedicentur”, care abordează, din nou, tema trinitară, întrebându-se dacă cele trei persoane sunt o realitate sau sunt predicții ale substanței divine...
În 512, gânditorul filosof Boethius, adaugă un prim opuscul în materie teologică, și anume: „Contra Eutychen et Nestorium”, în care se definesc cele două naturi care alcătuiesc persoana lui Iisus Hristos. În lucrarea, Consolatio, lipsesc referirile în dialog, a numelui Hristos sau al credinței creștine și deci s-au pus sub semnul întrebării. Ca să se lămurească lucrurile, Boethius a mai scris o carte despre Trinitate și capitole împotriva lui Nestorius, cele cinci tratate fiind cunoscute în lucrarea: Opuscula theologica (cele cinci lucrări) prin care Boethius afirmă că adevărata credință se bazează pe autoritatea Bibliei, iar învățăturile după textul sacru sunt suficiente pentru a respinge cultul arian sau ereziile sabeliană (Sabelie – erezie antitrinitară) și maniheistă (Religie în Imperiul Persan, teză dualistă promovată de filosoful persan Mani care se considera a fi ultimul trimis sau întruchiparea fizică a Paracletului – Duhului Sfânt. Susține dualismul radical: Binele și Răul, fiind într-o confruntare fără sfârșit. Susțin că materia este rea! Este organizată ca o nouă „religie a lumii”, având cărți, cult și ierarhie).
Boethius nu se lasă intimidat! El scrie despre Creație, căderea îngerilor și cea a omului, despre Moise, cele 10 porunci, Întruparea lui Hristos, despre nașterea Sa imaculată și Răstignirea Sa. Scrie și încurajează „că acei creștini care au dus o viață dreaptă nu trebuie să se teamă de nimic și pot aștepta fără frică învierea trupurilor lor după moarte”.
Susține cu tărie: „Creștinismul este religie revelată, construită în jurul unor doctrine și evenimente precise care nu pot fi infirmate”.
Calinic Argeșeanul
