Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață că valoarea milosteniei nu depinde de cât dăm, ci de gândul cu care dăm: ”Știi când milostenia este adevărată și plăcută lui Dumnezeu? Când o faci cu blândețe, nu cu asprime; când o faci cu inima deschisă, nu bombănind în sinea ta; când nu îți pare rău că dai, ci te bucuri, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bune”.
Colindele, aceste minunate creații populare, s-au păstrat din generație în generație și au răsunat în fiecare an, fără întrerupere, în casele creștinilor, în ajun de Crăciun, sub luceafărul de argint al păcii, în seara de Anul Nou și la alte sărbători, aducând bucurie și mângâiere.
Dărnicia își are izvorul în iubirea față de Iisus Hristos, care nu poate fi concepută fără iubirea aproapelui: ”Cine are bogăția lumii acesteia și uitându-se la fratele său care este în suferință își închide inima față de el, cum mai rămâne acela în dragostea lui Dumnezeu?”, pentru că milostenia este iubirea manifestată concret căci ”cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.”
Colindul de Crăciun este unul dintre obiceiurile românești, cu originea în credința străbunilor, care străjuie cea mai importantă sărbătoare de iarnă, Nașterea Domnului. Crăciunul este polul în jurul căruia gravitează o multitudine de colinde, urări şi tradiţii specifice, care trimit spre vremuri demult apuse, dar ce se regăsesc și azi, fiind datoria noastră ca aceste datini să le transmitem și pe mai departe.
Simplitatea colindelor, exprimată fie prin textul lor plin de căldură sfântă, fie prin muzica suavă, adaptată, adesea, ritualului rugăciunii, ni-L aduce în casă pe Pruncul Iisus.
"Dă milostenie din cele ce ai și de la nici un sărac să nu-ți întorci fața ta, și atunci nici de la tine nu se va întoarce fața lui Dumnezeu. Când ai mult, dă mai mult; dacă ai puțin, dă mai puțin, dar nu pregeta să faci milostenie. Și îți vei adăuga prin aceasta vistierie bogată pentru zile grele. Că milostenia izbăvește de la moarte și nu te lasă să te cobori în întuneric." (Tobit 4, 7-10 )
Colindatul este un obicei străvechi. Cei dintâi colindători au fost păstorii care au venit la peștera luminată unde S-a născut Pruncul Iisus și bucurându-se de acest semn ceresc și de glasul îngerilor, au vestit în cetatea Betleemului minunea la care au fost martori.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul –Biroul de Cateheză a organizat o activitate educațional-catehetică și socială la Biserica Valea Danului.
Milostenia tămăduieşte partea cea iute a sufletului, postul veştejeşte pofta, iar rugăciunea curăţeşte mintea şi o găteşte către vederea celor ce sunt. Pentru că Domnul ne-a dat nouă poruncile potrivit cu puterile sufletului, ne învață Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Postul și rugăciunea sunt complete numai cu ajutorul milosteniei. Și după cum în perioada postului, rugăciunea trebuie înmulțită, tot așa și milostenia trebuie să prisosească. Făcând milostenie cu cei sărmani, facem milostenie cu noi înșine.
Pagina 51 din 286