Milostenia înfrumusețează viața, împacă toate neînțelegerile, limpezește ceea ce este încurcat, ușurează ceea ce e greu, înveselește ceea ce a trist și aduce bucurii atât celor asupra cărora se revarsă, cât și celor care o practică.
An de an, Crăciunul poposește în pridvorul sufletului fiecăruia dintre noi, însoțit de un întreg alai de trăiri sfinte și tradiții binecuvântate, când cete de colindători ne fac cunoscută vestea minunată a Nașterii lui Iisus, iar nevoința postului, rugăciunile, dragostea și milostenia săvârșite de fiecare, după a sa putere, prefac sufletele noastre într-o peșteră primenită în așteptarea Pruncului Sfânt.
Mult lucrează Dumnezeu prin milostenia pe care o facem, dacă milostenia este săvârșită cu inima înfrântă. Obișnuința în fapta milosteniei biciuiește nepăsarea și comoditatea din noi, alungă zgârcenia și osândirea aproapelui din suflet, dându-ne inimă de mamă pentru toți oamenii și învățându-ne a fi lesne săritori la necazul celui de lângă noi.
Colindul românesc, prin forma sa simplă şi prin învățătura pe care o exprimă, reprezintă glasul sfânt al Sfintei Evanghelii şi al Bisericii, extins sau transmis în sufletele şi-n casele dreptcredicioşilor români de pretutindeni. Colindul reprezintă ecoul popular şi artistic al cântărilor bisericeşti liturgice.
Sărbătoarea creştină a Naşterii Domnului, pe care o prăznuim la 25 decembrie, este de la începuturile creştinismului. Crăciunul este o zi de mare bucurie pentru întreaga Biserică, când sărbătorim Naşterea în Betleemul Iudeei a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci, după cum aflăm din condacul acestui praznic împărătesc.
Domnul Iisus Hristos vine în lume din dragoste, să ridice chipul cel căzut al omului la treapta pe care a fost creat şi care întruchipează dragostea cerului coborâtă pe pământ. Slăvit de îngeri, străjuit de păstori şi închinat de magi, Mântuitorul Hristos coboară astăzi printre oameni, luminând cu înfăţişarea sfintei Sale dumnezeiri de Prunc staulul sărac din Bethleem şi lumea întreagă.
Crăciunul este pentru copii cea mai așteptată sărbătoare. Și pe măsură ce creștem, îi descoperim sfințenia și veșnicia. Colindele, bradul cu steaua în vârf, steaua care nu se stinge niciodată, vestind marea bucurie şi taina îmbelșugată: Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos.
Milostenia tămăduieşte partea cea iute a sufletului, postul veştejeşte pofta, iar rugăciunea curăţeşte mintea şi o găteşte către vederea celor ce sunt. Pentru că Domnul ne-a dat nouă poruncile potrivit cu puterile sufletului, ne învață Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Când sufletele sunt rănite de patimi grele, când ghearele osândirii de aproapele ne fură toată bucuria de a sta împreună cu cei dragi, când pizma, invidia și altele asemenea acetora ne rod sufletul precum caria roade dintele, Dumnezeu ne întinde mereu funia milosteniei ca să ne ridicăm din nou de la neomenie la omenie, de la tristețe la bucurie, ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur.
Colindele, aceste minunate creații populare, s-au păstrat din generație în generație și au răsunat în fiecare an, fără întrerupere, în casele creștinilor, în ajun de Crăciun, sub luceafărul de argint al păcii, în seara de Anul Nou și la alte sărbători, aducând bucurie și mângâiere.
Pagina 57 din 286