Să cerem de la Hristos să ne dăruiască luminarea, bucuria și puterea. Să ne dea bucuria milosteniei, ca să miluim acele suflete care se află în lumea aceasta. Și când noi nu le uităm, nici Hristos nu ne uită.
Să facem milostenie, precum şi noi am primit-o de la Dumnezeu. Aceasta e recunoştinţa pe care o aşteaptă Dumnezeu de la noi pentru multele binefaceri. Aceasta e jertfa cerută din milostenia Lui. Mila, care vindecă rana, întăreşte pe cei slabi şi învie pe cei morţi, nu are nevoie de jertfe sângeroase, ci de jertfe păstrate pentru viaţă: săraci hrăniţi, neputincioşi întăriţi şi necăjiţi uşurați.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfintitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argesului și Muscelului, în anul 2020 a fost amenajat corespunzător normelor în vigoare, un Centru After School închinat Sfântului Vasile cel Mare, la demisolul bisericii "Așezământului Sfântul Nectarie" din Pitești, coordonat de părintele slujitor Eugen Robert Nicolae.
Pelerinajul este specific omului credincios, care caută să se întâlnească cu Dumnezeu, de aceea este privit ca o datorie de suflet pentru creștini. De multe ori, mergem în pelerinaj pentru a ne regăsi liniștea sufletească.
În Biserica Ortodoxă cinstirea Sfintei Cruci ocupă un loc special, deoarece ea este altarul pe care Hristos Domnul S-a adus jertfă pentru mântuirea noastră. Prin Cruce El a omorât cu moartea Sa moartea şi ne-a izbăvit de păcatul strămoşesc, dăruindu-ne prin Învierea Lui viaţa veşnică.
Milostenia trebuie să se facă cu dreaptă socoteală, după măsura puterii fiecăruia. Nimeni nu are voie să ia o nevoinţă mai presus de puterea lui. Sfântul Vasile cel Mare spune: „Măsura înfrânării se ia după puterea fiecăruia. Nu toţi pot să postească la fel, sau să facă metanii la fel, sau să facă milostenie“.
Brodând pe tema valorii omului, Protagoras (495-415 î. Hr.) definea: „Omul este măsura tuturor lucrurilor”, iar Democrit (460-370 î. Hr.), cu nimic mai prejos: „Omul, care-i un mic univers”.
În aceasta luna, în ziua a douazeci si treia, pomenirea zamislirii Sfântului slavitului înaintemergatorului si Botezatorului prooroc Ioan.
Blaise Pascal, în Meditaţiile sale, definea pe om drept o trestie: „Omul nu-i decât o trestie, dar o trestie care gândeşte. Omul nu este nici înger nici animal şi, din nefericire, cel care vrea să facă pe îngerul face pe animalul”.
În aceasta luna, în ziua a douazeci si doua pomenirea Sfantului Mucenic Teodosie de la Brazi.
Scopenhauer, în judecăţile sale zicea: „Medicul vede pe om în toată slăbiciunea sa; juristul în toată răutatea sa; teologul în toată prostia sa”. Lamartine, cu mai multă fineţe, asupra omului, gândeşte astfel: „Mărginit prin natura sa, infinit în dorinţe, Omul este un zeu căzut care-şi aminteşte de cer”.
În aceasta luna, în ziua a douazeci si una, pomenirea Sfântului Apostol Codrat.
Când trece o caravană bogată în cai şi căruţe iar drumul este cu gropi şi praf mult, abia te mai zăreşti din norul ce îşi ia zborul din copitele cailor. Ca să mergi pe drumul cel drept şi mai bun, trebuie să vezi bine direcţia. Asta ar însemna să ai pricepere şi discernământ.
În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Eustatie si Teopista, soţia lui, şi doi fii ai lor: Agapie şi Teopist.
Evlavia şi educaţia sunt cele două surori gemene. Cine este evlavios este şi educat. Cine este educat poate fi şi evlavios. Pentru a fi evlavios şi educat trebuie să fii şi cult.
Pagina 198 din 400