 
			
					Simbolul de credință al Bisericii Ortodoxe mărturisește, în articolul șase, că Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după 40 de zile de la Înviere, „S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui”. Sfânta Înălțare a Fiului de-a dreapta Tatălui, precum și alte multe evenimente din viața Mântuitorului, au fost profețite cu sute și mii de ani de prooroci (Psalmii 23, 7-10; 67, 18; 109, 1; Isaia 53, 13; Efeseni 4, 8; Fapte 2, 34), a fost arătată lumii de El Însuși (Luca 22, 69; Ioan 6, 62; 7, 33; 8, 21; 14, 28; 16, 5; 20, 17), este descrisă, precum citim și în Scripturile Noului Testament (Marcu 16, 19-20; Luca 24, 50-51; Fapte 1, 9-11), mărturisită întru adeverire de Sfinții Apostoli, cei care au văzut cu proprii lor ochi.
 
			
					Continuăm, cu bunăvoința cititorului harnic întru statornicie: „Idei uniforme născute pe lângă popoare întregi, între ele necunoscute, trebuie să aibă un motiv comun de adevăr.
 
			
					Sub aura binecuvântării lui Dumnezeu, tinerimea scumpă a Ţării a adăstat la izvoarele cele dintâi cu apă limpede ca şi cristalul în care ne oglindim faţa plină de bucurii, netedă şi fără zbârciturile vremilor zavistnice şi mult obositoare.
 
			
					Celebritatea omului de știință Giambattista Vico, s-a întins peste veacuri și este și azi într-un fel de actualitate. Vom continua și astăzi, ca și ieri, și ca mâine, să mai gustăm câte ceva din opera sa.
 
			
					Ne bucurăm acum să avem prilejul ca să citim despre George Berkeley, care a văzut lumina zilei în Irlanda, la Kilcrin, pe 12 martie 1685. După ce termină studiile, face două călătorii prin Europa, apoi pleacă în America, pentru a converti popoarele primitive de acolo la creștinism.
 
			
					Să mai încercăm un popas, pe „pajiștea” gândirii lui Vico Giambattista: „Filosofia, pentru a veni în ajutorul speciei omenești, trebuie să ridice și să sprijine pe omul decăzut și slab, iar nu să-i schimbe firea, nici să-l părăsească în coruperea sa.
 
			
					Cu puțină răbdare, ne apropiem de finalul tabletelor prin care s-a arătat, pe scurt, genialitatea lui Vico Giambattista (1668-1714). Am putut citi din cugetările sale atât de valoroase.
 
			
					Pentru a nu se supăra pe noi filosoful Giambattista, vom alcătui câteva tablete din opera lui: „Știința nouă” (ediția din 1744), Cartea Întâia, Note de profesor Vincenzo de Ruvo; traducere de Mariela Coandă: „Omul, prin natura nedefinită a minții omenești, în cazul când aceasta se năruie în ignoranță, el face din el însuși rânduiala Universului.
 
			
					Savantul Giambattista Vico a scris: „E natura copiilor ca să numească cu numele lucrurilor cunoscute, toate celelalte lucruri care au vreo asemănare sau o legătură cu primele. La copii memoria este foarte puternică, de aceea stimulează la exces fantezia, care nu este decât memorie, fie dilatată, fie compusă.
 
			
					Sper că o să fie o bucurie pentru cei care iubesc cititul, pentru că mă gândeam să mai adăugăm câte ceva din doctrina lui Vico Giambattista: „Rațiunea universală, pe care Vico o admite ca un înțeles moral este lămurită de el ca o „rațiune ideală eternă” pe care se scurg în timp popoarele civilizate ale lumii”.
 
			
					Să mergem, braț la braț, cu genialul Vico și să citim: „Primii învățați ai lumei greci au fost poeți teologi, care fără îndoială, au înflorit înaintea celor eroici, așa după cum Jupiter a fost tatăl lui Hercule...Această demnitate, împreună cu cele două precedente stabilesc că toate neamurile păgâne, fiindcă toate și-au avut Jupiterii și Herculii lor, au fost, la începuturile lor, poetice; și că mai întâi, printre ele, s-a născut poezia divină, apoi cea eroică.
 
			
					Că tot ne bucurăm că Vico filosoful și matematicianul, are gândirea uriașă și bine ordonată, în vasta sa operă De nostri temporis studiorum ratione, acesta menționează toate aspectele insuficienței raționalismului și a metodei analitice care îi este apropiată, insuficiență consistând mai ales în incapacitatea metodei analitice de a aduce înțelegerea naturii și de a călăuzi spre invențiune.
 
			
					Să am iertare pentru că nu mă îndepărtez de marele gânditor, Giambattista Vico și mai continuăm cu cele publicate în lucrările sale: „Oamenii neștiutori ai cauzelor naturale ce produc lucrurile neputând să le lămurească nici măcar prin lucruri asemănătoare, dăruiesc lucrurilor propria lor natură, după cum, de pildă, vulgul zice: magnetul este îndrăgostit de fier.
 
			
					Gândirea complexă a genialului cărturar Giambattista Vico, căuta să împace problema libertății cu prezența harului în viața complexă a omului, având ca sprijin firea sa creștină!
 
			
					Încă o tabletă din opera lui Giambattista Vico: „Este necesar ca să fie în natura lucrurilor umane o limbă mintală comună tuturor neamurilor, care în mod uniform, să cuprindă substanța lucrurilor care se poate face în viața sociabilă omenească și să o explice cu atâtea modificări diferite, astfel cum o experimentăm adevărat în proverbe, care sunt maxime de înțelepciune, aceleași în substanță înțelese de toate națiunile antice și moderne, câte sunt, arătate prin atâtea aspecte diferite.
Pagina 10 din 106