Aflăm din dumnezeiască Scriptură, ca ziua pe care o trăim, din împlinirea proorociilor din Vechiul Testament şi din zbuciumata istorie a Bisericii Creştine, că în Iisus Hristos Domnul s-a desăvârşit plinirea Descoperirii sau Revelaţiei dumnezeieşti sau supranaturale.
Din dragostea nemărginită pentru propria Sa operă – omul - Dumnezeu este singurul în măsură să restabilească darurile mântuirii noastre.
Prin Descoperirea sau Revelaţia naturală avem bucuria să cunoaştem din „făpturi, […] veşnica Lui putere şi dumnezeire”[1], cum scrie Sfântul Apostol Pavel. La această cunoaştere pot ajunge făpturile raţionale şi dornice de a se apropia de Dumnezeu.
Marii înţelepţi ai tuturor timpurilor au avut doar cuvinte înaripate atunci când a fost şi este vorba despre acea stare unică de spirit, numită: Prietenia!
În istoria popoarelor lumii se consemnează existența femeilor celebre. Dar nu numai a femeilor celebre, așa cum am învățat noi a le cunoaște, atât din istoria social-politică, literar artistică și din domeniul științei, dar și din lucrarea de fiecare zi, ca soție, mamă și gospodină!
Doctorii mai acătării spun că longevitatea ar fi bună în casa noastră, dacă spre exemplu, ne-ar prelungi tinereţea.
Dacă ne gândim la izvorul lucrurilor, adică al tuturor lucrurilor, nu putem să ne limpezim fără a lua în calcul ca prim creator absolut pe Dumnezeu.
Totdeauna am crezut că natura este mai presus decât orice învăţătură, iar legile ei nu pot rămâne neobservate, chiar şi pentru orbii care simt tainele naturii.
Când părintele Ciprian Vuțan, mi-a dat de veste că Directorul Ion Popescu a plecat la Domnul Dumnezeu, instantaneu, mi-a venit în minte unul din sfaturile Sfântului Neagoe Vodă Basarab, către Fiul Său Teodosie.
Când ne întâlnim între noi, fără să vrem, uneori, facem două lucruri nesăbuite: vorbim despre alţii vrute şi nevrute, iar pe noi ne lăudăm. Osteneala de a ne lepăda de aceste mari metehne ale sufletului trebuie să fie statornică.
Cine dintre noi poate mărturisi cu mâna pe inimă, că nu o dată ne-am condus după judecăţile minţii noastre omeneşti? În plus, chiar ne-am complăcut să stăm la sfat cu mintea noastră, mai mult decât oricine pe lumea aceasta.
Înfrângerea de sine este o mare biruinţă şi o strălucită artă duhovnicească. Fără un povăţuitor iscusit nu putem avea un drum binecuvântat de Dumnezeu.
Învăţătura de Credinţă a Bisericii Ortodoxe de pretutindeni mărturiseşte că este cu putinţă ca Dumnezeu să se descopere oamenilor.
La fiecare bătaie de inimă să ne fie gândul şi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru bucuria de a ne ţine în viaţă.
În viaţa noastră de fiecare zi întâlnim tot felul de făpturi debusolate. Din capul locului, omul trebuie să ştie că este o fiinţă binecuvântată de Dumnezeu şi că este zidită cu destinaţie precisă.
Pagina 103 din 106