Mare performanță reușim atunci când reușim în viață, să dăm întâietate vieții lăuntrice, față de viața activă!
Mai mult, atunci când am descoperit și credem că Dumnezeu este Viața, întreaga Viață, însăși viața în plenitudinea ei, suntem pe drumul cel bun. Ne vom învăța că Domnul Dumnezeu, ca Ființă nemărginită nu-și manifestă viața în deplinătatea ei, în lucrările sale exterioare, bunăoară în domeniul creației, ci în ceea ce Teaologia numește lucrări „ad intra”.
Ce poate să însemne retragerea lui Iisus Hristos în munți, pe ape sau în deșerturi pentru a se ruga, singur, sau dimpreună cu ucenicii Săi: „Iar El se ducea în pustie să se roage” sau petrecea noaptea în rugăciune: „...și toată noaptea a petrecut-o în rugăciune către Dumnezeu”? (Luca 6, 12).
Ne este cunoscut dialogul între Iisus și Marta, sora Mariei (Marta – viața activă, iar Maria – viața contemplativă) și ceea ce a spus Iisus, drept îndreptar pentru viață. Marta a dorit ca Domnul Dumnezeu să condamne pretinsa trândăvie a surorii sale Maria și să proclame superioritatea vieții active, răspunsul lui Iisus căzând ca sabia, care a despicat, pentru totdeauna nodul încurcat al greșitei vieți active, ca prioritate. Auzim pe Iisus Hristos rostind: „Maria și-a ales partea cea mai bună” (Luca 10, 42), această rostire divină consacrând pentru totdeauna întâietatea vieții lăuntrice.
Dumnezeiescul Învățător – Iisus Hristos - , Apostolii, credincioșii pildelor Lui, își vor rezerva, mai întâi, slujba începând cu programul de rugăciune; apoi, pentru a se putea dedica propovăduirii, vor lăsa în grija diaconilor, ocupațiile externe, cu îngrijirea văduvelor: „Iar noi vom stărui în rugăciune și în slujba Cuvântului” (Fapte 6, 4).
Pentru a ne liniști viața de zi cu zi, este necesar ca să ne deprindem cu un mod dinamic și contemplativ, de a ne așeza viața pe temelii solide și a apela în mod permanent la simbioza între viața activă și viața lăuntrică, așezată pe temelii contemplative.
Dacă noi am munci un animal de tracțiune (spre exemplu boii și caii), de luni și până sâmbătă și doar o zi le-am îngădui să se odihnească (deci viață activă), nu peste mult vreme vor cădea în brânci, cum am văzut personal. Oricine, om sau animal, are nevoie să se odihnească în viața contemplativă, omul și animalul în binecuvântata odihnă!
Calinic Argeșeanul
