Trebuie să înțelegem că Filosofia nu este doar apanajul  unor gânditori străluciți și excentrici, așa cum se consideră, în general, de către unii dintre noi! Am putea spune că filosofi suntem toți cei care ne întrebăm care este scopul vieții și al Universului!

Noi, oamenii, creaturi pline de curiozitate, ne punem felurite întrebări, pentru că suntem înzestrați cu capacități intelectuale, care ne îndeamnă să gândim sau să ne mirăm de Creația Domnului Dumnezeu și de câte ori gândim rațional, corect, ne aflăm în aria gândirii filosofice.

Se știe că primii filosofi din Grecia antică și China au fost gânditori pe care nu i-au mulțumit răspunsurile la întrebările puse, pe care le așteptau, căutând răspunsuri care aveau la bază o îndreptățire rațională.

Acești filosofi au înființat școli pentru a-i învăța pe ucenici modul cum au ajuns la concluziile susținute, învățându-i să fie critici, ca metodă de a se ciopli raționamentele prin discuții de analiză, examinare și critică a ideilor altor persoane doritoare de știință filosofică.

Cel dintâi filosof care a folosit dialogul și dezbaterea a fost Socrate, care nu a lăsat posterității nicio lucrare și nici idei, ca drept rezultat al raționamentelor și gândirii sale. Nici până azi nu s-a găsit nicio urmă din scrisul lui Socrate, despre care ne întrebăm: Oare a scris vreodată, ceva?

Discipolul său, Platon, și-a prezentat lumii ideile sale din care se trage concluzia că filosofii timpului s-au contrazis între ei la aproape toate tainele filosofiei. Spre exemplu, Platon și discipolul său, Aristotel, aveau vederi diametral opuse asupra unor idei de atunci, filosofii împărțindu-se în tabere diferite, ca și astăzi, de altfel, gânditorii neajungând la un răspuns final.

Primii filosofi au fost în fața Universului, ca și noi azi, iar lumea înconjurătoare le-a inspirat sentimentul mirării! Drept aceea, prima întrebare care i-a preocupat pe acești filosofi antici a fost: „Din ce este alcătuit Universul?”, și apoi: „Care este natura tuturor lucrurilor ce există?” Aceste întrebări ne duc în văzduhul filosofiei metafizice care întreabă: „De ce există ceva mai degrabă decât nimic?”

Făcând și noi parte din Universul vizibil, metafizica se ocupă și de natura umană; cum percepem lumea din jurul nostru? Care este legătura dintre minte și trup? Există suflet nemuritor? Cu problema existenței se ocupă ontologia, ramură a metafizicii.

Vom încerca și noi să ne mirăm și să ne întrebăm, pentru că zice filosoful Platon: „Calitatea de a se mira îi este proprie filosofului, alt început decât acesta pentru filosofie nu există!”

Și să ne ferim de superstiții, că „superstiția dă foc lumii, în timp ce filosofia stinge flăcările”, cugetă filosoful Voltaire.

Și că suntem din naștere poeți, haideți să fim și un pic de filosofi, că ne stă bine!

Calinic Argeșeanul