Aşa îşi intitula Alexis Carrel cartea despre om! Anticii îndemnau: „Dă-ţi seama că eşti om şi adu-ţi aminte mereu de aceasta” (Philemon), deşi spunea că omul nu se deosebeşte în nicio privinţă de animale decât la înfăţişare. Pe când animalele sunt aplecate, omul stă drept.
Nu-i vorba de postul duhovnicesc, calendaristic, se înţelege! Postul administrativ, politic, social, este o postură, dar poate deveni şi o impostură. Oricând şi oriunde a fost mereu la fel.
Brodând pe tema valorii omului, Protagoras (495-415 î. Hr.) definea: „Omul este măsura tuturor lucrurilor”, iar Democrit (460-370 î. Hr.), cu nimic mai prejos: „Omul, care-i un mic univers”.
De multe ori am persiflat pe diavolul. Mă pândea gândul să zic şi lucruri mai ieşite din comun, să nu se smintească cineva, că diavolul este doar o uşoară negaţie şi o ispită de două parale.
Blaise Pascal, în Meditaţiile sale, definea pe om drept o trestie: „Omul nu-i decât o trestie, dar o trestie care gândeşte. Omul nu este nici înger nici animal şi, din nefericire, cel care vrea să facă pe îngerul face pe animalul”.
Se văd pe la case de toată mărimea şi pretenţie cărturărească, biblioteci imense, cărţi multe, prea multe uneori pentru o familie obişnuită. Poate că şi praful e tot atât de imens aşezat pe bietele cărţi pentru „protecţie.”
Scopenhauer, în judecăţile sale zicea: „Medicul vede pe om în toată slăbiciunea sa; juristul în toată răutatea sa; teologul în toată prostia sa”. Lamartine, cu mai multă fineţe, asupra omului, gândeşte astfel: „Mărginit prin natura sa, infinit în dorinţe, Omul este un zeu căzut care-şi aminteşte de cer”.
Bucurându-ne de rânduiala cea binecuvântată de Dumnezeu în Biserica Slavei Sale, Calendarul creștin ortodox își începe lucrarea Anului bisericesc o dată cu începutul lunii septembrie, toamnă bogată în darurile lui Dumnezeu.
Când trece o caravană bogată în cai şi căruţe iar drumul este cu gropi şi praf mult, abia te mai zăreşti din norul ce îşi ia zborul din copitele cailor. Ca să mergi pe drumul cel drept şi mai bun, trebuie să vezi bine direcţia. Asta ar însemna să ai pricepere şi discernământ.
Când ne privim în oglindă dorim să ne arate cum am dori să fim în faţa noastră şi în faţa celor cu care ne întâlnim pe cărările vieţii. De cele mai multe ori simţim că pe faţa noastră se află o mască ce ne incomodează.
Evlavia şi educaţia sunt cele două surori gemene. Cine este evlavios este şi educat. Cine este educat poate fi şi evlavios. Pentru a fi evlavios şi educat trebuie să fii şi cult.
Cel mai folositor lucru pentru noi oamenii este să facem amânări multe şi folositoare pentru viaţa noastră. Să amânăm felul nostru de a ne mânia. Să amânăm graba la răspunsuri pripite şi războinice.
Credincioșii argeșeni din parohia Valea Danului, protopopiatul Curtea de Argeș, au trăit astăzi momente de mare bucurie. În această duminică așezată după praznicul Înălțării Sfintei Cruci, comunitatea a fost binecuvântată de prezența Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic Argeșeanul care a oficiat Sfânta Liturghie în vechea biserică – monument istoric – construită în anul 1811.
În firea noastră zbuciumată, uneori peste măsură, se încuibează fără să realizăm întotdeauna acea stare numită graba.
Paisie Aghioritul spune: „inteligent este omul curăţit, cel curăţit de patimi. Cel ce şi-a sfinţit mintea, acesta este într-adevăr inteligent.”
Pagina 51 din 106